Definiția păcatului

Păcatul este definit ca fiind „o ofensă adusă legii religioase sau morale” și o „încălcare a legii lui Dumnezeu”. Terminologia biblică a păcatului sugerează că păcatul are trei aspecte: neascultarea sau încălcarea legii, încălcarea relațiilor cu oamenii și răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, care este conceptul cel mai de bază.

Păcatul poate fi înțeles și ca „ratarea țintei” sau îndepărtarea de Dumnezeu. Prin urmare, o înțelegere a pocăinței este aceea de a te „reorienta” înapoi spre Dumnezeu și de a urma poruncile Sale.

Care sunt cele 7 păcate de moarte?

Cele șapte păcate de moarte, așa cum au fost identificate de Papa Grigore I la sfârșitul secolului al VI-lea, sunt considerate categorii de păcate: 

  • 1. Mândria
  • 2. Invidia
  • 3. Mânia
  • 4. Iubirea de argint
  • 5. Desfrânarea
  • 6. Trândăvia/ Lenea
  • 7. Lăcomia

Menționează Biblia păcatele mortale?

Mulți cred că cele șapte păcate de moarte sunt consemnate în Biblie. În mod surprinzător, chiar dacă fiecare dintre cele șapte este un păcat, această listă nu este cuprinsă în Scriptură. Istoria acestei clasificări a păcatelor a început în anul 400.

Evagrius Ponticus, un călugăr din secolul al IV-lea, a descris opt rele cărora să le reziste. Două secole mai târziu, Papa Grigore I a rafinat inventarul la șapte. Aproape fiecare păcat poate fi încadrat într-una dintre aceste șapte categorii. Isaia 14:13-14 spune că mândria și egoismul sunt legate de fiecare dintre cele șapte și sunt văzute ca fiind cauzele principale ale tuturor păcatelor.

Unde sunt cele 7 păcate capitale în Biblie?

Pe tot cuprinsul Scripturii, aceste șapte păcate specifice sunt abordate. Poate că Exodul, Deuteronomul, Proverbele și Galateni sunt câteva locuri în care au fost identificate păcatele capitale.

Păcatele mortale pot fi iertate?

Da, Dumnezeu poate ierta toate păcatele. Niciun păcat nu este mai mare sau mai mortal decât altul (Romani 6:23). Există unele păcate care au consecințe pământești mai mari decât altele. De exemplu, crima are consecințe mai mari decât mânia păcătoasă. Indiferent de păcat, consecințele veșnice sunt aceleași – despărțirea de un Dumnezeu sfânt. Dar niciun păcat nu este prea mare sau prea grav pentru ca Dumnezeu să nu-l poată ierta. 

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire”. 1 Ioan 1:9

De ce sunt 7 păcate de moarte?

Potrivit diferitelor culturi antice, numărul 7 simboliza perfecțiunea, integritatea. Să ne gândim doar la cele șapte plăgi egiptene, la cele șapte ramuri ale candelabrului evreiesc Menorah, dar și la cele șapte atribute fundamentale ale lui Allah (viața, cunoașterea, puterea, voința, auzul, vederea și cuvântul), la cei șapte zei ai fericirii din budism și shintoism, pentru a numi doar câteva.

Chiar și catolicismul și-a însușit numărul șapte, recunoscând puternicul simbolism din el. Este numărul divin prin excelență, pentru că amintește de odihna lui Dumnezeu după Creație. 

Șapte sunt și sacramentele (Botezul, Confirmarea, Euharistia, Penitența, Extrema Ungere, Sfânta Taină, Sfânta Taină a Cununiei), ca și darurile Duhului Sfânt (înțelepciune, pricepere, sfat, tărie, cunoaștere, evlavie și frică de Domnul), cele șapte dureri ale Mariei și multe altele.

Chiar și în Apocalipsa lui Ioan, citim despre 7 peceți rupte, 7 trâmbițe cântate de 7 îngeri, 7 Prodromi și 7 cupe ale mâniei lui Dumnezeu.

În acest cadru simbolic, faptul că există 7 virtuți (3 sunt teologice: credința, speranța și caritatea, iar 4 sunt cardinale: dreptatea, cumpătarea, prudența și tăria) și 7 păcate capitale nu este cu siguranță întâmplător.

Sfântul Toma de Aquino a identificat șapte ispite principale declanșate de dorința oamenilor față de patru bunuri și de voința lor de a scăpa de trei dintre ele.

7 păcate de moarte: Semnificația lor și ce spune Biblia

Mândria

Orgoliosul îi diminuează pe ceilalți pentru a-și revendica superioritatea, reală sau presupusă, în orice domeniu. Puternic din această conștiință a superiorității, el nu respectă oamenii și legile, deoarece este convins că el valorează mai mult decât orice altceva. 

Mândria se manifestă în diferite moduri. Ea poate implica supunerea celorlalți sau, mai degrabă, solicitarea admirației lor. Ea provine din dorința de a excela, de a fi recunoscut ca fiind cel mai bun în comparație cu ceilalți, grație unor merite reale sau doar revendicate. 

Este considerat ca fiind cel mai mortal păcat, deoarece cel mândru se crede atât de bun chiar și decât Dumnezeu, încât acționează ca un judecător față de ceilalți.

Invidie

Invidiosul îl urăște pe aproapele său pentru că deține ceva ce el nu are. Invidia provine din conștientizarea faptului că altcineva deține calități sau bunuri pe care unul nu le are. 

Ea implică comparația cu ceilalți și ura pentru ceea ce au aceștia. Ca urmare, invidiosul se bucură de pierderile și de rușinea altora, pentru că numai așa s-ar simți mai presus de mizeria sa. De fapt, el nu urmărește să își îmbunătățească condițiile, ci doar așteaptă ca cele ale altora să se înrăutățească.

Desfrânarea

Pofta este legată de plăcerea (sexuală sau nu) scop în sine, exasperată în impulsuri și dorințe. O plăcere fără rodnicie, care nu implică dragoste și nici dorința de reproducere; este doar nevoia de a se bucura de actul în sine, fără respect și fără considerație pentru sine sau pentru cealaltă persoană. 

În timp ce sexul între îndrăgostiți este o experiență care înalță iubirea și uniunea fizică și spirituală, pofta duce la separarea unul de celălalt și chiar de sine, doar pentru a urmări satisfacția fizică.

Lăcomia

Lăcomia nu este doar o dorință excesivă pentru mâncare, ci pentru orice. Obiecte, experiențe, bani, chiar și emoții, urmărite insatiabil și cu aviditate.

Cei care se complac în lăcomie trăiesc într-o stare constantă de insatisfacție, devorați de foamea lor insațiabilă, fie ea materială sau spirituală.

Trândăvia

Cei care practică lenea refuză viața. Leneșii se târăsc în plictiseală și pasivitate constantă, ceea ce îi determină să nu facă nimic. O formă de lene poate fi și trăirea într-un mod mecanic, refuzând evoluția, schimbarea, dezvoltarea lucrurilor și a situațiilor. 

Cei care trăiesc în lene își doresc ca totul să fie simplu, mereu la fel și neutru, fără bucurii și fără dureri. Bineînțeles, cei care suferă de ea neglijează și aspectele spirituale și divine, motiv pentru care lenea este un păcat abominabil.

Mânia

Mânia face mințile oarbe și dezlănțuie în oameni o furie bestială, ceva de neoprit. Inima este goală, rațiunea este oarbă și doar gândurile negative alimentează mintea instigând ura, resentimentele și dorința de răzbunare. 

Acest viciu este, de asemenea, implacabil, pentru că, chiar dacă cei care suferă de el reușesc să își distrugă dușmanul, acesta nu va înceta să îi chinuie.

Iubirea de argint

Iubirea de argint este atașamentul excesiv și morbid față de bunurile materiale și, în acest sens, este asemănătoare cu lăcomia, dar cel lacom este, de asemenea, obsedat de faptul că nu are niciodată suficient și de teama că alții îl pot priva de acest lucru. 

Lacomul trăiește ca un prizonier al ceea ce deține și nu obosește niciodată să acumuleze. El pune mai presus de orice altceva bunurile și bogățiile pe care le deține deja și cele pe care le dorește, și de aceea lăcomia este considerată o formă de idolatrie, deoarece lacomul își iubește bunurile mai mult decât pe Dumnezeu.

Sursa foto: 123rf.com

Ce sunt indulgenţele și ce rol au acestea în reformare

Urmărește-ne pe Google News