Am stat la ferma pe unde treceau, acum aproape 1.000 de ani, pelerinii români în drum spre Vatican! Italianul Mauro Mancini îngrijește construcția care a fost, pe vremuri, spital medieval
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O fermă aflată la o altitudine de 800 de metri, lângă Pasul Carnaio din Emilia-Romagna, Italia, e atestată din 1213, de pe vremea Papei Inocențiu al III-lea, și era loc de adăpost și îngrijiri pentru persoane venite de la mii de kilometri distanță, care treceau pe-aici în drumul lor spre Vatican. Proprietarul actual al fermei spune că printre aceștia erau și români din voievodatele de la nord de Dunăre.
de Răzvan Luțac (San Piero in Bagno, Italia)
E un chin să urci dealul, dar o splendoare să privești totul de sus. După câmpiile care merg braț la braț cu Marea Adriatică, Italia de est urcă spre munte începând cu o salbă de dealuri. Sunt locuri liniștite, în care italienii bogați vin “la băi” și se retrag la ferme pentru un weekend sau mai mult.
E și cazul localității San Piero in Bagno, aflată la granița sudică a regiunii italiene Emilia-Romagna.
Aici, cocoțate pe coline înverzite, ferme în care e mereu câte ceva de făcut, de la îngrijit livada la răsucit fânul în baloți, se ascund după pădurici în care mișună căprioare.
Aici, ulițe rămase neasfaltate ascund rute vechi de secole. Iar celebra Via Romea-Germanica trece chiar prin curțile oamenilor.
O clădire autentică
E și cazul fermei lui Mauro Mancini, 62 de ani. Care a transformat un spital medieval - care datează din 1213!, dată mai apropiată de marea schismă decât de cea asociată cu personaje ca Robin Hood - în loc de odihnă.
Ansamblul de piatră din vârf de munte păstrează chiar și un corp de clădire care datează din acele timpuri. “Nu a mai rămas nimic aici, fizic, din 1213, însă această bucată e medievală și am certitudinea că a fost folosită ca popas de pelerini în ultimele secole. O îngrijim, o păstrăm, nu am transformat-o în ceva nou, vreau să rămână autentică”, spune Mancini.
Atestarea e din secolul al XIII-lea, de pe vremea Papei Inocențiu al III-lea, unul dintre cei mai puternici capi ai Bisericii catolice din acele vremuri.
Pătrățelul albastru
La intrarea în curtea sa există chiar și un semn, folosit în zonă, un pătrățel albastru, care indică ruta istorică, aceea pe care sute de mii de oameni o străbăteau cel mai adesea pe jos.
O rută care, cea de bază, începe la Stade, în nordul Germaniei. Taie pe din două țara, trecând prin orașe precum Wurzburg, Rothenburg ori Augsburg, ajunge în Austria (Innsbruck), trece Munții Alpi, coboară înspre Veneția, apoi, de la Ravenna, părăsește Marea Adriatică și, după Forli, urcă dealurile spre Arezzo.
“Însă asta e doar ruta de bază”, spune Mauro. “Sute, poate mii de polonezi, croați, maghiari, români catolici veneau, în timpurile vechi, în pelerinaj către Roma. Iar majoritatea traseelor se uneau la Veneția, de unde coborau încoace, spre Bagno di Romagna, unde se treceau munții către Vatican”, încheie italianul.
Badea Cârțan a ocolit!
Conform Dicționarului Enciclopedic Român, Badea Cârțan, celebru pentru că a mers pe jos până la Roma pentru a vedea Columna lui Traian, a avut o altă rută până în capitala Italiei de azi.
“La 1 februarie 1896 a ajuns la Viena. De aici a plecat spre Salzburg, apoi spre Innsbruck, de unde a trecut Alpii, ajungând la Genova”, se spune în DER.
Astfel, Cârțan a optat pentru un alt drum, Via Francigena di Sigerico, care se termina pe coasta vestică a Italiei.
