Adaugă comentariuArtista se bronzează pe malul mării, la Eforie, înaintea întâlnirii cu admiratorii săi. În fiecare an, de ziua ei, zeci de oameni o fac să se simtă specială, iar vecinii îi aduc flori la poartă.
„Nu am regrete, iar cea mai mare împlinire a vieții mele este că trăiesc, că mă bucur de lumea noastră. Am dus o viață cu bucurii, cu necazuri, ducem o luptă permanent, ne facem că nu observăm ceea ce ar putea să fie rău, suferim dar mergem înainte că așa merge viața”, ne-a mărturisit venerabila artistă, care anul trecut, pe vremea aceasta, făcea poze în costum de baie la malul mării.
„Ce bucurie mai mare este ca cea pe care o trăiesc de ziua mea? Nu dau petreceri, dar mă sună toată lumea, prieteni din România și străinătate, unii care nu mă cunosc și fac rost numărul meu de telefon, vecinii vin la poarta casei mele cu flori. Ai zice că și lumea de pe Litoral știe de aniversarea mea! La fiecare pas oamenii îmi arată că mă iubesc. Nu se mai cer autografe, pozele cu telefoanele au luat locul autografelor, e o metodă nouă, dar m-am obișnuit”, adaugă neobosita solistă, pe melodiile căreia dansau românii în anii 60-70.
Luna aceasta își va publica biografia
„Ce ascult din muzica de astăzi? Rămân fidelă muzicii sud-americane, latine, n-am cum să deviez de acolo, e muzica mea. Ador muzica latino, o cânt și dansez cu plăcere. Suntem latini, nu-i de mirare că ne prinde, e melodioasă, ritmată, ca muzica populară. E vioaie și antrenantă”, ne spune artista, pe numele său Marina Nicolskaia, născută în Rusia.
„Sunt bine, fericită și o duc bine, vă mulțumesc! Nu mă plâng nici din punct de vedere material, chiar dacă nu am pensie de la stat, am fost artist liber profesionist. Mă mulțumesc cu pensia de urmaș (încasată după moartea soțului său, medicul Viorel Teodorescu – n.r.) și, mulțumită Ministerului Culturii, primesc o indemnizație de merit, datorită valorii recunoscute de public a muncii mele și a vechimii în activitatea artistică. Nu am probleme cu partea materială”, alungă speculațiile artista care, la o vârsta respectabilă, are grijă de proprietatea sa, o frumoasă casă la Breaza, pe Valea Prahovei, la poalele muntelui, unde a ales să se mute de aproape 14 ani.
„Am petrecut un sejur la mare și abia aștep să mă întorc acasă, după ziua mea. Îmi place să muncesc în grădină, recunosc, am alături și o persoană pricepută, care mă ajută în toate treburile„, povestește artista, la fel de deschisă și sinceră cum a fost și în fața lui Octavian Ursulescu, cel care a dus recent la tipar biografia Marinei, o apariție editorială ce va fi lansată luna acesta – „Marina Voica, drum spre legendă”.