Cum se scrie corect: deloc sau de loc

Deloc și de loc sunt cuvinte cu sensuri diferite, chiar dacă sună identic. Adverbul deloc se scrie întotdeauna legat și are sensul de nicidecum, sub nicio formă, nicicum, în niciun fel.

De asemenea, prepoziția de și substantivul loc, care împreună formează de loc se scriu întotdeauna separat, atunci când au sensul de originar din sau, poate, în cazul în care vorbim despre o porțiune de pământ/locație.

Exemple de propoziții cu deloc

Nu îmi place deloc mâncarea asta.

Nu-i pasă deloc de ceilalți.

Nu a plouat deloc în primăvara asta.

Prea multă muncă și odihnă deloc.

Nu mai am bani deloc, sunt lefter.

Exemple de propoziții cu de loc

De loc este din Pitești, dar s-a mutat, acum, la București.

Nu este vorba de loc, ci de ora la care ne vedem.

Am o bucată de loc lângă pădure, moștenire de la bunici.

Acum e plecat în Anglia, dar de loc este din Constanța.

Află ce sunt cuvintele polisemnatice și vezi exemple de astfel de cuvinte.

Ce sunt omofonele

Omofonele sunt cuvinte care se pronunță identic, dar se scriu diferit. Noțiunea de omofone se folosește mai ales atunci când elementele de limbă vizate se scriu diferit. Dacă și scrierea este identică, atunci aceste cuvinte se numesc omonime. Așadar, se impune condiția suplimentară ca omofonele să se scrie diferit.

Cuvintele care nu sunt omofone, dar care au pronunții destul de asemănătoare încât să poată fi confundate, precum compliment și complement, se numesc paronime.

Descoperă mai multe exemple de omofone

Despre limba română

Ziua Limbii Române se sărbătorește pe 31 august în România. Legea a fost votată de Senat în ședința din 6 decembrie 2011 și de Camera Deputaților în ședința din 19 februarie 2013.

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.

Descoperă și care sunt dialectele limbii române

Urmărește-ne pe Google News