Cum se scrie corect: înșală sau înșeală

În limba română, verbele au în general terminații caracteristice pentru fiecare persoană gramaticală, iar acestea trebuie respectate atunci când conjugăm verbele. Dacă nu respectăm aceste terminații, verbele vor fi conjugate incorect. Una dintre cele mai frecvente greșeli este aceea de a scrie ”înșeală” în loc de ”înșală”

Corect este să scriem „înșală” pentru că acesta este modul de conjugare a verbului „înșela” la persoana a treia singular și plural, prezent.

Verbul „a înșela” este un verb neregulat din grupa a doua de conjugare și la persoana a treia singular are terminația „-e” (înșală). De aceea, forma corectă de conjugare a acestui verb la persoana a treia singular este „înșală”.

Exemple

  • Ea înșală pe toată lumea cu minciunile ei.
  • El își înșală soția.
  • Ea îi înșală pe colegii ei de muncă prezentându-le idei care nu sunt ale ei.
  • El îi înșală pe prietenii săi împrumutându-le bani fără să îi mai întoarcă.
  • Ea îi înșală pe profesorii săi copiind la examene.

Atât verbul a (se) înșela, cât și verbul a (se) aşeza se conjugă la fel la timpul prezent, persoana a III-a, singular și plural:

  • El/ea (se) înșală/aşază;
  • Ei/ele (se) înșală/aşază.

Descoperă și: Comfort sau confort. Cum se scrie corect

Despre limba română

Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Descoperă și câte dialecte are limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană. Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești.

Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

Urmărește-ne pe Google News