2 comentariiCuprins:
Despre iris
Dacă ai văzut iris cu siguranță știi că este o floare delicată, la fel cum sunt și macii. Genul cuprinde aproximativ 300 de specii, dintre care putem vedea în România cam 42 de specii.
Au o tulpină frunzoasă, cu inflorescenă terminală paucifloră, monocazială. Florea de iris are 3 stamine cu antere lungi, alipite de lobii petaloizi bilobați ai stigmatului, iar fructul este o capsulă ovală.
Inflorescențele au forma unui evantai și conțin una sau mai multe flori simetrice cu șase lobi. Acestea cresc pe un pedicel sau peduncul. Are trei sepale, care se întind de obicei sau cad în jos.
Acestea se extind de la baza lor îngustă într-o porțiune extinsă mai largă și pot fi împodobite cu vene, linii sau puncte. În centrul lamei, unele dintre irisele rizomatoase au o „barbă”, un smoc de extensii verticale scurte care cresc în linia mediană care sunt filamentele plantei.
Cele trei petale stau în poziție verticală, parțial în spatele bazelor de sepal. Unele specii de iris mai mici au toți cei șase lobi îndreptați spre exterior, dar, în general, membrele și standardele diferă semnificativ în aspect.cest lucru este semnificativ în polenizare. [este necesară citarea]
Fructul de iris
Floarea de iris este foarte interesantă datorită relației dintre plantele sale cu florile și insectele polenizatoare.
Forma florii și poziția suprafețelor de polenizare de pe petalele exterioare formează o planșă de aterizare pentru o insectă zburătoare, care, în căutarea nectarului, va intra mai întâi în contact cu periantul, apoi cu staminele stigmatice într-o singură suprafață care este suportată pe un ovar format din trei carpeluri.
Fructul irisului este o capsulă care se deschide în trei părți pentru a dezvălui numeroasele semințe din interior. La unele specii, semințele poartă un aril.
Aproape toate speciile se găsesc în zonele temperate ale emisferei nordice, din Europa până în Asia și în America de Nord.
Deși diversă din punct de vedere ecologic, irisul se găsește predominant în zone montane stâncoase uscate, semi-deșertice sau mai reci. Alte habitate includ versanți ierboși, pajiști, mlaștini și maluri ale râului.
Cultivare
Irisul este cultivat pe scară largă ca plantă ornamentală în grădinile casnice și botanice.
Presby Memorial Iris Gardens din New Jersey este un muzeu viu al irisului cu peste 10.000 de plante, în timp ce în Europa cea mai faimoasă grădină a irisului este, probabil, Giardino dellIris din Florența, Italia, care găzduiește în fiecare an un concurs de crescători de iris.
Irisul de grădină este clasificat ca iris cu bulb sau iris cu rizom (numit rizomatos) cu o serie de alte subdiviziuni. Datorită unei largi varietăți de origini geografice și, prin urmare, de o mare diversitate genetică, nevoile de cultivare ale irisului variază foarte mult.
Irisul crește bine în majoritatea tipurilor de sol de grădină, cu condiția să fie bine drenate. Cele mai timpurii plante care înfloresc sunt specii precum iris junonia și iris reichenbachii, care înfloresc încă din februarie și martie în emisfera nordică.
Ele sunt urmate de formele pitice de iris pumila și apoi de majoritatea soiurilor înalte, cum ar fi irisul german și irisul dulce, irisul maghiar și irisul galben lămâie.
Iris – creștere în ghiveci și în grădină
Dacă vrei să plantezi flori de grădină pentru fiecare anotimp, trebuie să știi că irisul va sta înflorit până toamna târziu, ceea ce îl face ideal pentru grădina ta.
Poți combina irisul cu alte flori care înfloresc vara, astfel încât să ai tot timpul o grădină superbă.
În mod ideal, plantați irisul la sfârșitul verii până la începutul toamnei, când temperaturile nocturne rămân între 5 și 10 de grade sau peste. Acest lucru le oferă mult timp pentru a se stabili înainte de iarna care vine.
Soiurile de iris cu barbă înaltă sunt cel mai bine plantate mai aproape de toamnă, deoarece rămân în stare latentă de la începutul până la mijlocul verii.
Irișii vor înflori cel mai bine în plin soare. Pot sta doar jumătate de zi de soare, dar nu este ideal. Fără suficientă lumină, nu vor înflori.
Irișii cu barbă nu trebuie să fie umbriți de alte plante; mulți iriși se descurcă cel mai bine într-un pat special pe cont propriu.
Preferă solul fertil, neutru, ușor acid. Un drenaj bun pe tot parcursul anului este foarte important; irișii preferă „picioarele umede, dar genunchii uscați”. Nu vor tolera solul umed în timpul iernii.
Aerisiți solul la o adâncime de 30 până la 40 de centimetri, apoi amestecați un strat de compost.
Pentru irișii cu rădăcină goală, plantați rizomul orizontal cu vârful expus. În climatele cu veri fierbinți, plantați rizomul chiar sub suprafața solului.
Plantați rizomi singuri sau în grupuri de trei, la o distanță de 1 până la 2 metri, în funcție de dimensiune.
Săpați o gaură superficială de 25 de centimetri în diametru și 10 centimetri adâncime. Faceți o creastă de sol în mijloc și așezați rizomul pe creastă, răspândind rădăcinile pe ambele părți. Umpleți gaura cu sol și aplatizați-o ușor, lăsând o parte din rizom și frunzele descoperite.
Rizomii de iriși trebuie să fie parțial expuși elementelor sau acoperiți subțire cu sol în climă caldă. Dacă sunt îngropați prea adânc, nu se vor descurca bine.
Irișii pot rezista bine și pe balcon. Îi poți planta chiar și iarna, astfel încât să înflorească odată cu cele florile pentru balcon care înfloresc primăvara.
Iris – îngrijire
Fertilizați la începutul primăverii cu un îngrășământ universal. Evitați aplicarea îngrășămintelor cu conținut ridicat de azot la suprafață sau mulcirea neglijentă cu materie organică, care poate încuraja putrezirea rizomului.
Păstrați rizomii expuși. Spre deosebire de bulbii, care prosperă adânc sub pământ, rizomii irisului au nevoie de puțin soare și aer pentru a se usca.
Dacă sunt acoperite cu sol sau înghesuite de alte plante, vor putrezi. Irișii pot beneficia de mulcire superficială în primăvară.
Irișii mai înalți pot avea nevoie de suport sau se vor prăbuși. Aveți grijă la frunzele de iris pentru că pot apărea linii verticale întunecate.
Îndepărtați în mod constant florile ofilitate. Irișii cu barbă vor înflori secvențial pe muguri distanțați de-a lungul tulpinilor.
După ce înflorirea este terminată, tulpinile de flori trebuie tăiate la baza lor, dar nu tăiați frunzele de iris după ce au terminat înflorirea. Frunzele continuă fotosinteza și generează energie pentru creșterea pentru anul viitor.
Tăiați vârfurile maro – și tăiați tulpina înflorită până la rizom pentru a descuraja putregaiul. După înghețul puternic din toamnă, tăiați frunzișul, îndepărtați orice frunză care pare patată sau îngălbenită. Dacă frunzele irisului îngheață, îndepărtați-le.
La începutul primăverii, îndepărtați mulciul de iarnă și orice frunziș vechi pentru a permite o creștere proaspătă și nouă.