Servici sau serviciu

Singura formă corectă, în limba română, este serviciu pentru toate înțelesurile acestui cuvânt. Forma servici este incorectă, indiferent de sensul pe care am vrea să îl atribuim.

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, DEX – serviciu poate fi utilizat cu următoarele sensuri:

  1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva
  2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat
  3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții
  4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Serviciu de cafea.
    5.Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
  5. Punere în joc a mingii

Așadar, în oricare dintre aceste contexte am folosi cuvântul, serviciu este singura formă corectă în limba română.

Cuvinte derivate de la substantivul serviciu

  • contraserviciu
  • deserviciu

Cuvinte compuse

  • scară de serviciu
  • serviciu militar
  • serviciu comandat
  • serviciu religios

Expresii

  • A fi în serviciul cuiva = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc
  • A face un prost /rău serviciu cuiva = a face cuiva fără voie un rău
  • (despre angajați, ostași, elevi) (a fi) de serviciu

Descoperă și ce sunt paronimele

Despre limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.

Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.

Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Descoperă și Ce este un eufemism

Urmărește-ne pe Google News