13 comentariiInteresul economic în Austria este enorm, asta trebuie să înțeleagă România. Deci, să acționezi la nivel economic este absolut recomandabil.
Daniela Pisoiu, cercetător:
de Ada Constanda, Alexandra Șerban (Viena)
Austria nu s-a lăsat înduplecată și a blocat aderarea României la Schengen, votând împotrivă în Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Interne (JAI) al Uniunii Europene, desfășurat joi la Bruxelles. Un vot negativ a venit și din partea Olandei, însă nu pentru România, ci pentru a se opune aderării Bulgariei. În schimb, Croația a primit undă verde și va intra în zona de liberă circulație de la 1 ianuarie 2023.
- Daniela Pisoiu este expertă în relații internaționale și cercetător senior la Institutul Austriac pentru Afaceri Internaționale. Domeniile de interes sunt extremismul și terorismul.
„Trebuie să înțelegem că nu suntem într-o poziție în care să ne milogim”
Libertatea: România nu intră acum în Schengen. Cum ați explica unui om rănit în orgoliul său, care nu e un nativist, ci doar un om dezamăgit, că asta nu e o declasare a țării sale?
Daniela Pisoiu: Românii trebuie să înceteze cu atitudinea umilă. Noi nu suntem cetățeni de mâna a doua. Avem aceleași drepturi ca orice alt stat membru al UE. Trebuie să înțelegem că nu suntem într-o poziție în care să ne milogim. Noi suntem egalii Austriei și trebuie să ne comportăm ca atare. Croatul nu e așa timid și umil, d-asta e acum în Schengen. Trebuie să fii demn, ferm și să știi să pui condiții clare. Nehammer reacționează la demonstrații de forță. Dacă te vede slab, te dă la o parte.
– După acest rezultat, vedem în România începutul unei mișcări de boicot a companiilor austriece. Poate fi asta o strategie câștigătoare?
– Sigur că da, boicotul e justificat. Trebuie să folosim momentul de acum. Cu asemenea parteneri de conversație nu are niciun sens să vii cu idealisme despre solidaritate. La ei – și mă refer la Guvernul lui Nehammer – nu a funcționat niciodată diplomația. Ei nu răspund decât la forță, să le arăți ce au de pierdut. Și până la urmă e vorba de șantaj, așa cum acționează și ei acum.
Au venit cu studii penibile
– Care este acum obiectul șantajului pe care îl face Viena?
– Guvernul austriac a șantajat UE cu aderarea României și Bulgariei pentru a rezolva problema migranților. Au mai ridicat-o acum câteva luni și nu prea i-a băgat nimeni în seamă. Acum au găsit ceva de care să se agațe.
De aceea au și propus să așteptăm până la primăvară. Recurg la acest șantaj: reușiți să diminuați numărul imigranților, aprobăm extinderea Schengen.
Pentru că oficial n-au putut pune așa problema, au venit cu aceste statistici: „40% din imigranții neînregistrați vin prin România și Bulgaria”. La niciun studiu statistic nu-ți iese 40% în cap. Ei spun că au făcut studiul pe baza conversațiilor din telefoanele mobile. Dar să ne înțelegem: e vorba de 100.000 de oameni! Un studiu din ăsta nu se face în doi timpi și trei mișcări. Miercuri au mai scos ceva din buzunar, dar au dat din lac în puț. Au zis că au analizat 400 de telefoane.
„Deci 400 din 100.000 este, din punct de vedere metodologic, absolut incredibil. E penibil!”
– Totuși, ce mai are Austria de câștigat prin acest veto pe care ni l-a dat, dincolo de faptul că speră să-i rezolve UE problema imigranților?
– Partidul conservator de dreapta (ÖVP, Partidul Popular Austriac, aflat la guvernare și condus de cancelarul Karl Nehammer, n.r.) a fost implicat în multe scandaluri de corupție, multe proiecte de legi și reforme s-au dus pe apa sâmbetei. Dacă tragi linie, nu prea există succese. Drept pentru care se încăpățânează pe problema migrației.
– De ce?
– Repetă o rețetă. Când ÖVP a mai fost jos în sondaje, a apărut acest copil-minune al politicii, Sebastian Kurz (a condus guvernul austriac între 2017-2021, cu o pauză de jumătate de an, când a fost demis, n.r.), care a reinventat partidul cu un program antiimigranți. Atunci, Kurz a prezentat drept un mare succes al administrației sale faptul că ar fi închis ruta Balcanilor de Vest. Acum ar fi un semn de eșec al ÖVP dacă ar recunoaște că, în realitate, acea rută e încă deschisă. În acest context vorbește Nehammer despre o altă rută, a Balcanilor de Est. Acest narativ a apărut foarte recent.
Vetoul dat României și Bulgariei este și o ultimă încercare de care depinde supraviețuirea politică a ÖVP la nivel local al Austriei. E clar că ei nu vor mai fi la guvernare după următoarele alegeri, asta a fost ultima lor șansă.
Pentru Viena e importantă influența economică
– Spuneți că România trebuie să folosească aceeași armă ca Austria: șantajul. Dar ce are de pierdut Austria în relația cu România?
– Interesul economic, mai ales pentru ÖVP, este enorm, asta trebuie să înțeleagă România. Deci, să acționezi la nivel economic este absolut recomandabil. Trebuie să fii strategic. Ce interese au ei? Azil și migrație. OK, vor măsuri la nivel european? Avem și noi un vot acolo: deci, dacă vreți votul nostru, ni-l dați și voi pe al vostru. Cu alții se discută altfel, dar cu ei nu.
„Timpul a fost foarte scurt, ne-au pus în fața faptului împlinit”
– Germania a încercat să negocieze în favoarea României. De ce credeți că a eșuat?
– Este doar o continuare a unei tendințe care a existat până acum. Și înainte, când era Guvernul Kurz, Austria a luat poziții care erau aliniate cu Ungaria și împotriva Germaniei și a Uniunii Europene.
Austria nu ține cont de nimeni și nimic și totul are legătură cu lipsa de viziune de ansamblu. Guvernul Austriei nu reacționează la negocierile clasice.
– Așadar, dacă România ar fi negociat mai dur, am fi avut o șansă la Schengen?
– Este foarte posibil. Pe de altă parte, Austria și-a anunțat în ultimul moment opoziția tocmai pentru a preveni astfel de negocieri dure. Timpul a fost foarte scurt, ne-au pus în fața faptului împlinit.
Cred că problema fundamentală a fost că țările UE n-au știut cum să poarte discuțiile cu Austria, pentru că modul de comportament al guvernului austriac este cu totul altfel decât se obișnuiește la acest nivel.
– Puteți detalia, vă rugăm?
– Este un comportament neprofesionist, care nu ține cont de regulile și principiile jocului. E un fel de Putin, care trăiește într-un cu totul alt sistem. De-aia se spune că s-au trădat valorile europene. Pentru că astfel de valori sunt și solidaritatea, dar și felul în care tratezi cu un aliat, nu poate fi vorba de asta în ce-i privește pe Nehammer și Karner (Gerhard Karner, ministrul de interne al Austriei, n.r.).
Nehammer nu e un geniu politic, cum a fost Kurz. Dar e ca un câine loial față de Kurz, un bun executant. N-are o viziune de ansamblu, el nu vede sistemul, el gândește ca un polițist, nu ca un politician. Are un orizont foarte îngust.
Un atu neexploatat: puterea culturală a României în Viena
– Cum a reușit Croația, prin care intră de 15 ori mai mulți imigranți ilegali decât prin România, să-l convingă pe Nehammer să-i dea votul?
– Cu două argumente. Primul este că foarte mulți austrieci merg în vacanță în Croația. În fiecare vară, sunt cozi kilometrice la graniță. În al doilea rând, croații, spre deosebire de români, sunt foarte vizibili în Austria și investesc în această relație. Diaspora croată e foarte activă, are multe asociații și evenimente culturale, ba chiar mulți croați sunt implicați și în politică. E o prezență atât de puternică încât nu poți să-i dai în cap.
Pe când noi, deși cred că suntem mai mulți decât croații, suntem invizibili. România este invizibilă aici, deși prezența Austriei e puternică în România.
„Trebuie să încerci să ai un picior în ușă în toate zonele care contează”
– Din cauza asta, cancelarul nu crede că are ceva de câștigat în plus din relația cu România?
– Da, ei cred că n-au mare lucru de pierdut. Eu nu sunt diplomat de meserie, dar și România trebuie să facă mai mult, mai ales pe plan cultural, unde chiar avem posibilități. Fostul director al Operei de Stat din Viena (Ioan Hollender – n.r.) a fost român, avem artiști români apreciați aici, un matematician a luat, recent, un premiu important, un fel de Nobel. Dar n-am știut să-i valorificăm.
Trebuie să încerci să ai un picior în ușă în toate zonele care contează, pentru că atunci îi forțezi să se gândească de două ori înainte de a-și pune românii în cap. Trebuie să le arăți că ești puternic și să-ți aperi interesele.
– Care este vina politicilor de la București?
– Trebuie să faci în așa fel încât să-i fie imposibil statului celălalt să zică „nu”. În plus, românii s-au consolat cu faptul că fac totul bine tehnic. Dar au uitat de partea politică, de interesele tuturor țărilor în raport cu România. Au ignorat Austria.
„Austria nu contribuie la securitatea UE, e un profitor net”
– La ultima conferință de presă, Karl Nehammer susținea că problema migrației este una de securitate, nu politică. Cât de preocupată e țara de chestiunea securității?
– Austria e neutră, dar asta nu e o garanție că nu poți fi atacat. Iar armata Austriei e dezastruoasă. A făcut un studiu din care a reieșit clar că dacă mâine Austria e atacată, nu e capabilă să se apere. Se bucură de această localizare confortabilă, fiind înconjurată de state NATO. Pe asta se bazează ei. Însă nu așa funcționează o alianță – primești, dar trebuie să și dai. E interesant că tocmai Nehammer vorbește de securitate.
Austria e un profitor net de securitate. Ea nu contribuie la securitatea Uniunii Europene, doar profită de securitatea pe care o fac ceilalți. Iar asta nu-i pe gratis. Fiecare țară trebuie să facă eforturi, or, acest partid – nu toată Austria – nu înțelege asta.
– Tot cancelarul mai acuza faptul că firmele austriece ar fi amenințate în România. Ce să înțelegem din această strategie?
– Agresorul face pe victima. Este jenant ce se întâmplă. Austria avea o imagine foarte bună în ce privește diplomația și politica. E foarte dureros și rușinos pentru societatea austriacă faptul că acum au în fruntea guvernului asemenea persoane, cărora le lipsește talentul pentru diplomație.
„Cea mai mare problemă a oamenilor este acum inflația”
– Cât de mult îi interesează de fapt pe austriecii de rând migrația?
– Conform sondajelor de opinie, cea mai mare problemă a oamenilor este acum inflația, care a ajuns la 10%. Am văzut și un sondaj într-un ziar care întreba lumea: „Ce părere aveți despre chestiunea migrației?”. Vreo 70% spuneau: „Nu mai suport să aud de tema asta”. Lumea s-a săturat. Oamenilor nu le e frică de imigranți. Așa că guvernanții sunt în contratimp cu agenda publică. Pe vremea lui Kurz, problema migrației era cu adevărat importantă și au putut să scoată foarte mult capital politic.
– Cum sunt văzuți românii aici?
– Toată lumea știe un român. Imaginea noastră, ca popor, este bună! Chiar m-a surprins să văd într-un ziar mare, Die Presse, la secțiunea de comentarii, că foarte mulți erau pro-România, aș zice chiar 95% din comentarii. Prin urmare, deși au reușit să blocheze România la intrarea în Schengen, eu îndrăznesc să spun că la nivel național nu le-a ieșit. Sigur nu vor crește în popularitate cu acțiunea asta.
„Rușii au pătruns și în serviciile secrete austriece”
– Având în vedere războiul dus de Rusia nu doar cu Ucraina, dar și cu UE și întreg Occidentul, putem spune că prin acest veto Austria ajută Rusia să slăbească UE? Care e relația dintre Austria și Rusia?
– Depinde unde te uiți. În Viena, fiind în mod tradițional neutră și plină de organizații internaționale, sunt o grămadă de diplomați și de spioni de toate neamurile, inclusiv ruși. Ei au pătruns și în serviciile secrete austriece. S-a aflat public în urmă cu vreo doi ani, drept pentru care au fost forțați să reformeze serviciul. Înainte, a existat chiar un memo al serviciilor europene care spunea: „Se trimite la toată lumea, mai puțin Austriei”. Celelalte servicii se temeau că tot ce află austriecii ajunge la ruși.
– Putem citi ceva în faptul că aliații politici externi ai cancelarului Nehammer, premierul maghiar Viktor Orbán și președintele sârb Aleksandar Vučić, au și ei o relație bună cu rușii?
– S-a abordat și în presa austriacă această chestiune. Au fost și voci care au punctat: „Noi suntem pe Axa Vučić-Orbán-Nehammer și, mai încolo, Putin?”. Eu cred că Nehammer nu are afinități proruse, chiar dacă a fost la Moscova după izbucnirea războiului. Era vorba de gaz, unde Austria e dependentă 90% de Rusia. Problema e că nici măcar nu ne-a zis dacă a atins vreun scop sau nu.
– Un ultim mesaj?
– Revin la început. Românii trebuie să înceteze cu atitudinea umilă. Noi nu suntem cetățeni de mâna a doua.