Adaugă comentariu1. Atunci când alegi o muşcată e bine să ştii că plantele de talie mare ating înălţimi de 80-100 cm, fiind potrivite în parcuri şi în grădini. Pentru interior sunt indicate cele pitice, iar pentru balcon, cele curgătoare.
2. Cumpără plante sănătoase, cu frunze verzi, fără urme de boală.
3. Mută-le în jardiniere sau în ghivece spaţioase, prevăzute cu orificii pentru scurgerea apei.
4. Muşcatele cresc bine atât în pământ de grădină, cât şi în amestec îmbogăţit cu turbă şi nisip.
5. Primăvara împrospătează pământul, cel puţin la nivelul stratului de la suprafaţa ghiveciului.
Dacă vrei să te bucuri toată vara de muşcata preferată, aşaz-o la lumină, pune-i apă regulat şi, periodic, îngrăşământ
6. Dacă rădăcinile ies prin orificiile de drenaj, mută muşcata într-un vas mai mare.
7. Taie tulpinile plantelor bătrâne la jumătate din înălţime, pentru a favoriza apariţia de noi lăstari.
8. Muşcatele înfloresc primăvara şi vara, dar pot avea boboci şi iarna, dacă le ţii într-o încăpere luminoasă şi caldă.
9. Dacă vrei ca plantele să aibă multe flori, pune jardinierele la lumină.
10. Nu ţine muşcatele la umbră! În afară de faptul că vor avea flori puţine, vor fi mai sensibile la boli.
11. Când afară sunt peste 15 grade Cel- sius, poţi scoate muşcata pe balcon. Din cauza schimbării de temperatură, e posibil să-i cadă din frunze, dar îi vor creşte altele.
12. Muşcatelor le place lumina, dar soarele puternic le arde. Aşadar, în zilele caniculare, încearcă să le protejezi (cu o umbrelă). Mută jardinierele sau ghivecele din bătaia soarelui!
13. Vara udă florile de 2-3 ori pe săptămână. Dacă sunt ţinute în soare mai multe ore, trebuie udate zilnic.
14. Evită să le pui apă când soarele este puternic, pentru că le vei arde. Ideal e să faci această operaţiune dimineaţa sau seara.
15. Nu lăsa apa să stagneze în vasele de scurgere (rădăcinile pot putrezi).
16. Cea mai bună apă pentru udat e cea de ploaie. Apa de la robinet are multe fluoruri care nu fac bine plantelor. Pentru a evita distrugerea lor, poţi folosi apă de la chiuvetă, dar fiartă şi răcită. Mai comod, poţi pune apă în sticle de pe o zi pe alta.
17. Periodic, poţi face un duş plantei, cu apă de ploaie sau cu apă care a stat două zile într-un recipient.
18. O dată la două săptămâni, din luna aprilie până în luna septembrie, adaugă în apa de udat îngrăşământ lichid.
19. Un bun fertilizant pentru muşcate este coaja de banană. Las-o la uscat 10 minute în cuptorul încins, iar după ce s-a răcit fă-o pulbere. Presar- o în ghivece. Periodic, rupe vârfurile lăstarilor
20. Fereşte muşcatele de curenţii de aer. Temperaturile de 18-21 grade Celsius, ziua, şi 12 grade Celsius noaptea sunt ideale.
21. Îndepărtează florile ofilite pentru a stimula apariţia unor noi boboci.
22. Periodic, ciupeşte (rupe) vârful lăstarilor, pentru ca planta să se ramifice.
23. La mijlocul verii, după perioada de înflorire, plantele se lasă 5-6 săptămâni în repaus. Udă-le mai rar şi nu le mai pune îngrăşământ.
24. Muşcata se înmulţeşte prin butaşi, în aproape orice perioadă a anului. Se iau lăstari tineri şi se pun la înrădăcinat, fie în apă, fie direct în pământ. Se udă în permanenţă şi se ţin într-o încăpere întunecoasă.
25. Le poţi înmulţi şi prin seminţe. Acestea încolţesc cam în şapte zile, în funcţie de adâncimea la care le sădeşti (1-2 cm).
26. Iarna, muşcatele intră într-o perioadă de repaus. Se ţin într-un loc răcoros şi luminos, se udă rar şi se curăţă de frunzele şi de florile uscate.
27. Muşcatele curgătoare sunt mai sensibile la frig decât celelalte. Iarna se ţin în încăperi cu lumină multă şi se udă la nevoie (solul se menţine uşor uscat).
28. Întunericul, răcoarea şi umiditatea excesivă duc la moartea muşcatelor. Spaţiul unde se ţin trebuie să fie aerisit.
29. Pentru a da lăstari viguroşi, taie muşcatele toamna sau primăvara.
30. Eventualii dăunători se combat cu ajutorul insecticidelor, iar bolile, prin administrarea fungicidelor, care se găsesc la magazinele specializate.
«Curgătoarele» sunt cele mai iubite
Genul Pelargonium, căruia îi aparţine muşcata (Geranium), cuprinde circa 250-300 specii. Cele mai cultivate sunt muşcata obişnuită, muşcata curgătoare şi cea englezească.
Muşcata obişnuită (Pelargonium zonale) are tulpină cărnoasă, frunze catifelate în formă de potcoavă, uşor rotunjite pe margini, şi flori de diferite culori. E o plantă robustă, înfloreşte abundent, mai ales în regiunile de deal şi de munte, unde temperaturile sunt moderate.
Muşcata curgătoare (Pelargonium peltatum) are lăstari lungi de 50-100 cm, care atârnă în ghirlande cu multe flori. Frunzele seamănă cu cele ale iederei, sunt colţuroase şi lucioase. Florile sunt albe, roz, roşii, corai, violet. E specia cea mai îndrăgită, pentru că înfloreşte aproape tot anul. Este ideală pentru balcoane şi terase.
Muşcata englezească (Pelargonium grandiflorum) are flori mari, asemănătoare panseluţelor, iar frunzele sunt zimţate. Florile pot fi simple sau duble, colorate în alb, roz, roşu, violet.