La 14 ani, Alexandru Ciribașa din Focșani, Alex, cum îi spune toată lumea, e pasionat de citit. A început să citească când avea șase ani. Spune că a contat enorm că s-a născut într-o casă plină cu cărți și că a primit încurajările mamei lui. De la citit, natural, a ajuns și la scris. Deocamdată scrie eseuri, dar spune că i-ar plăcea să scrie o carte în viitor, poate și mai multe.

Cea mai mare bucurie pe care o trăiește e aceea de a descoperi că ceea ce scrie îi mișcă sau ajută pe alții. „Bucuria lor e și bucuria mea. Cred că avem nevoie și de lucruri frumoase în viață, ceva care să ne sensibilizeze”, spune Alex.

Într-o lume în care trebuie să urmeze reguli – Alex amintește de programa școlară încărcată care lasă puțin loc pentru pasiunile elevilor – tânărul crede că e important pentru copiii de 14 ani, adulții în formare, să învețe să fie liberi, să viseze, fără a uita însă ce i-a format. „Zic doar să trăim liberi, în propria noastră libertate. Să întindem aripile și să zburăm, cât mai sus. Să nu ne uităm, însă, rădăcinile.”

Pe lângă citit, Alex e pasionat și de filme. Dacă nu va fi scriitor, spune că va fi actor sau regizor. Timp pentru experimente și descoperiri are, așa că nu se grăbește să se decidă ce va alege.

Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările excepționale a 14 tineri în vârstă de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care ne vom mândri mâine. Citiți și celelalte interviuri din seria Excelență la 14 ani.

– Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale? 

[Excelență la 14 ani] Alexandru Ciribașa, cititor și cinefil profesionist, crede că libertatea e esențială: „Să întindem aripile și să zburăm, cât mai sus. Să nu ne uităm, însă, rădăcinile” (Publicitate)

Sunt Alex, un copil de 14 ani, din Focșani. Încerc să-mi cultiv pasiunile în fiecare zi, atât cât se poate, având în vedere faptul că programa școlară este destul de încărcată. 

Sunt un bun cititor, îmi place mult istoria și sunt un pasionat cinefil. În general, îmi place să fac lucruri care să bucure sufletul.  

– Cum ți-ai descoperit această pasiune? 

Cititul, pentru că aceasta m-a ajutat să scriu eseuri, o am de mic. M-am născut într-o casă plină cu cărți și am fost încurajat, de mama mai ales, să citesc de când era mic. De fapt, am început să citesc de când eram în grupa pregătitoare, la șase ani.

Apoi, cărțile m-au însoțit mereu de-a lungul timpului. Nu mi-am pierdut această bucurie. Încă există și asta mă bucură.

M-a inspirat mereu mama în ale lecturii. De la ea am învățat să nu renunț niciodată (valabil nu doar în cazul cititului) și să stau cât mai aproape de cărți, fiindcă cu ajutorul lor pot trăi experiențe din cele mai diverse și mai plăcute. Cred că are mare dreptate. Cititul ne îmbogățește.

Modele de urmat nu cred că am neapărat. Nu înțeleg sau nu vreau să înțeleg noțiunea unui singur model. Sunt atâția oameni valoroși, pe lângă noi sau în istoria noastră, de la care am putea învăța câte ceva. Fiecare în felul lui mă inspiră. 

Dar vă pot povesti o experiență care m-a inspirat, pe care am trăit-o alături de bunicul meu. Împreună am descoperit o scrisoare veche trimisă de pe front de fratele bunicului. Atâta durere și curaj am găsit în acea scrisoare încât cred că oamenii ca el pot fi considerați modele pentru oricare dintre noi. 

– Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru pasiunea ta? 

Poate că mi-am „sacrificat timpul”, dar cititul a fost și este în continuare o plăcere pentru mine, așa că nu-l consider pierdut sau sacrificat. Câștig atât de multe în acel timp când citesc.

Consider că pentru a realiza ceva în viață este nevoie de pasiune și sacrificiu, dar important este că nu mi-am irosit copilăria, ci am trăit-o din plin și cu ajutorul cărților.

Cred că e important să vorbim și despre bucurii, nu doar despre sacrificii. Cea mai mare bucurie o trăiesc când oamenii apreciază ceea ce scriu sau ce fac. Bucuria lor e și bucuria mea. Cred că avem nevoie și de lucruri frumoase în viață, ceva care să ne sensibilizeze. 

[Excelență la 14 ani] Alexandru Ciribașa, cititor și cinefil profesionist, crede că libertatea e esențială: „Să întindem aripile și să zburăm, cât mai sus. Să nu ne uităm, însă, rădăcinile” (Publicitate)

– Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai mare?

Îmi voi urma pasiunea mea, voi face pași mărunți, dar siguri. Mi-ar plăcea să devin regizor de film sau actor, dar unul de care fiecare privitor să-și amintească cu drag, care să impresioneze și să bucure prin prestațiile sale. Mi-ar plăcea să scriu și o carte sau poate mai multe, cine știe.

– Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?

Sfaturi?! Sunt atât de multe lucruri pe care fiecare vrea să le experimenteze, mai ales la 14 ani. Zic doar să trăim liberi, în propria noastră libertate. Să întindem aripile și să zburăm, cât mai sus. Să nu ne uităm, însă, rădăcinile. 

Trăim parcă pe o mare învolburată, suntem pe o navă în mijlocul unei furtuni sau pe un câmp de luptă se aud tunete, fulgere sau focuri de arme. În fiecare clipă, o altă veste ne zguduie câte puțin existența. Cred că fiecare trebuie să-și urmeze visul cu pasiune, oricare ar fi acela. Și să nu ne pierdem în vâltoarea mării, să ne regăsim valorile.