Adaugă comentariu„Nu mă așteptam să ne ajute oamenii așa”, spune doamna Constantin, mama Mariei. Nu-i vine nici acum să creadă, chiar dacă în ultimele trei săptămâni i-au tot călcat pragul oameni cu pachete. Și tot vin în casa lor improvizată din Giulești Sârbi, de dincolo de șinele de tren.
„Tot ce voiam era să ne ajute cineva cu lumina, să avem curent, să nu mai stea fata pe întuneric. Și să poată merge în continuare la școală”, continuă ea.
După ce Libertatea a prezentat situația fetei de 14 ani care are grijă de mama ei nevăzătoare într-o casă neterminată, fără electricitate și apă curentă, mai mulți oameni s-au oferit să le ajute.
În camera în care locuiesc Maria și mama ei nu mai intră acum frigul. Copila nu se mai chinuie să gătească pe un singur ochi funcțional de aragaz și, cel puțin pentru o perioadă, nu va mai sta cu teama că se va termina butelia de gaz și nu are bani să o umple. Are haine groase, ghete noi, cărți și mâncare, toate donate de oameni.
„Domnul constructor”
„Nu am crezut că o să primim atâtea lucruri”, spune și Maria. Ne arată bradul mic de pe masa din camera pe care o împarte cu mama ei. Este împodobit cu globuri roșii. „Mai avem unul mai mare, în camera cealaltă, e în ghiveci, ni l-a adus un domn”, povestește sfioasă fata, dar cu sclipire în ochi. Nici sub bradul mare nu e spațiu suficient ca să pună toate darurile primite. Mai multe ca niciodată.
Scoate dintr-o cutie o pereche de ghete maro, nou-nouțe. „Mi le-a cumpărat un domn constructor. Când mi le-a adus, m-a întrebat dacă îmi plac și i-am zis că da și a spus: «normal, doar ți le-am cumpărat eu»”, râde Maria, încrezătoare că viața ei se va schimba câtuși de puțin de acum înainte.
„Domnul constructor” i-a cumpărat și telefonul nou, dar și o geacă asortată cu ghetele. El și mai mulți muncitori au îmbrăcat casa într-un material special izolator, de sus până jos, astfel încât să nu mai intre frigul în pereții neterminați ai locuinței. Chiar dacă este o soluție temporară, pentru cele două va fi mai ușor să treacă iarna.
„Când bătea vântul, știți cum se auzea aici placajul de la tavan? Poc, poc, poc, mă și speriam. Acum nu se mai aude, că nu mai intră curentul”, povestește mama Mariei.
Marele Nate și marele pluș
Tot muncitorii au sfătuit-o pe Maria să mute bucătăria în cealaltă cameră a casei, care oricum stă nefolosită. Acolo gătește acum fata, la aragazul nou, argintiu, pe care i l-a trimis unul dintre cititorii Libertatea.
Mărturisește că nici nu știe ce o încântă cel mai tare dintre lucrurile pe care le-a primit: cărțile de povești, telefonul nou sau aragazul care funcționează perfect? Are și un tigru mare de pluș, care îi place mult. „De când l-am primit, dorm cu el noaptea”, spune Maria.
Dintre cărți, preferata ei este „Marele Nate” a lui Jeff Kinney. „E ca un jurnal”, explică. Are desene și pasaje scrise cu litere mari. A citit aproape jumătate, dar abia așteaptă să o termine, ca să se apuce de următoarea. Le va citi însă tot la lumina lanternei, pentru că situația juridică a terenului pe care e ridicată casa nu le permite încă să facă un contract de electricitate.
„Poate ne ajută bunul Dumnezeu să rezolvăm asta la anul”, speră doamna Constantin.
„Nu încetați să faceți bine copiilor”
De Crăciun, Maria va face sarmale și cârnați. Majoritatea copiilor de vârsta ei nu umblă la aragaz, dar Maria pregătește masa de Crăciun ca un om mare. Nu se plânge de nimic din toate responsabilitățile ei din gospodărie. Le face pur și simplu.
„O să se ducă Maria mea să cumpere cârnați proaspeți, să-i prăjească”, explică mama ei. Când vorbește despre Maria spune doar „Maria mea”, de parcă ar vrea să se asigure că știm că Maria ei este una singură.
Adolescenta ar vrea să le mulțumească tuturor celor care au intervenit pentru ca iarna lor să fie mai ușoară, iar Crăciunul, mai vesel. Nu a știut exact cum, așa că și-a așezat gândurile pe hârtie, cu un scris curat și ordonat, și a citit mesajul cu voce tare, emoționată și recunoscătoare, în materialul video pe care îl puteți urmări mai jos.
Mesajul Mariei:
„Nu știu să-mi exprim emoțiile, de aceea am scris câteva rânduri. Nu am crezut vreodată că povestea mea va ajunge la atât de mulți oameni buni. Nu am cerut nimănui nimic, decât sprijin pentru a mă întoarce la școală.
Totuși, oameni, autorități au sărit în ajutorul meu. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc că fiecare dintre copiii pe care-i cunosc de la Salvați Copiii are o poveste tristă și au nevoie de oameni ca voi. Vă rog, nu încetați să faceți bine copiilor.
Nu am destule cuvinte să mulțumesc fiecăruia dintre cei care mi-au trimis alimente, hrană, îmbrăcăminte, bani, aragaz, butelie, telefon și multe altele. Mie și mamei ne-ați făcut o bucurie enormă. „Mulțumesc” este prea puțin.
Vă îmbrățișez pe toți și vă urez un Crăciun frumos, așa cum o să am și eu datorită vouă. Mulțumiri speciale pentru cei care mi-au făcut casa călduroasă. Sunteți niște oameni extraordinari. Am simțit că am o a doua familie cu voi.
Mulțumesc tuturor și vă urez sănătate și binecuvântare”.
Rata deprivării materiale, în creștere
Maria este unică pentru mama ei, dar ca Maria trăiesc în România peste 1,5 milioane de copii. Pentru prima dată în ultimii cinci ani, riscul sărăciei și al excluziunii sociale a crescut în rândul copiilor, potrivit unui raport al organizației „Salvați Copiii”.
Cei mai afectați au fost copiii mai mici de 6 ani. În cazul lor, rata deprivării materiale severe, adică a lipsurilor, a crescut cu 8% față de anii precedenți.
Traiul precar este unul dintre principalele motive pentru care copiii abandonează școala, pe lângă problemele familiale și dificultățile de învățare. Abandonul școlar are efecte negative pe termen lung: duce la sărăcie, șomaj și excluziune socială.
În anul școlar 2018-2019, 35,3 mii de elevi din clasele primare și gimnaziale au renunțat la școală, conform Ministerului Educației.