Adaugă comentariuDrumul principal face la un moment dat o curbă la stânga, spre centrul localității Babadag, dar înainte de curbă se face un drum pietruit, spre dreapta, care urcă panta abruptă către muntele împădurit din vecinătatea oraşului. După câteva sute de metri pe această variantă, apare o colină cu multe sculpturi în piatră. A fost o tabără de creație pentru copii. Cândva, pe această pantă existau şi sculpturi în lemn, dar le-au luat localnicii şi le-au folosit pe post de lemn de foc, pentru că erau bine uscate şi nu le-a cerut nimeni socoteală pentru ele. Lemnul din pădure este protejat, dar sculpturile nu.
Peste drum de această fostă tabără de creație, o înălțime țuguiată ca o căciulă ascunde în vârf un monument ieşit din comun. Este vorba despre un mormânt musulman sacru. Pentru a ajunge sus trebuie să urci panta abruptă pe jos, pentru că nu există decât poteci tăiate cândva de şuvoiale de apă.
Sfântul Sari Saltuk l-a chemat pe ”Tatăl Oilor” să-i găsească mormântul
Legenda spune că un sfânt musulman, pe numele său Sari Saltuk Baba, propovăduitor al religiei mahomedane în Balcani pe la anul 1300, i s-a aratat în vis unui păstor din Asia Centrală şi i-a cerut să vină în ținuturile Dobrogei ca să-i caute mormântul. Trecuseră deja 200 de ani de la moartea lui Sari Saltuk Baba. În urma visului pe care l-a avut, păstorul Koyun Baba şi-a lăsat gospodăria asiatică şi a venit pe țărmurile româneşti ale Mării Negre. Păstorul a găsit mormântul lui Sari Saltuk la Babadag – care în turcă înseamnă „Muntele Tatălui” – şi a devenit el însuşi un sfânt.
Koyun Baba sau ”Tatăl oilor”
Locul are mai multe legende care sunt legate de numele Koyun Baba, supranumit şi Tatăl Oilor. Se spune că, la un moment dat, de pe acest munte a pornit un şuvoi de apă izvorât din pământ, care amenința Babadagul. Conform legendei, dregătorii din zonă au încercat să arunce pe fundul fântânii naturale pământ şi piatră, dar şuvoiul era de neoprit. Koyun Baba a venit cu ideea că lâna oilor se va îmbiba şi apa îşi va urma cursul prin peşterile pământului, lăsând oamenii de la suprafață să îşi trăiască viața liniştiți. Lâna cărată cu mii de care pe dealul Țuguiat a fost aruncată pe fundul craterului şi apa a fost învinsă. După ce şi-a dat obştescul sfârşit, Koyun Baba a fost înmormântat chiar pe acest munte.
Mecca Dobrogei
De atunci, la fiecare sărbătoare importantă, musulmanii asudă urcând dealul cu poteci abrupte, trăgând după ei berbecul de jertfă. Animalul este legat de un altar rudimentar, din lemn, şi sacrificat, după ce imamul îi citeşte rugăciunile de rigoare. Oamenii cred că aceste sacrificii îl înduplecă pe Allah, care le dă sănătate şi spor în casă. Aici vine multă lume. Musulmani din România, din Asia Mică sau Asia Centrală, dar şi creştini. Se spune că rugăciunea spusă în acest loc îndeplineşte dorințele. E o legendă a zonei.
Ritualurile religioase au fost însoțite, la mormântul Tatălui Oilor, de obiceiul legării cârpelor de copacii din jur. Astfel, monumentul funerar al păstorului Koyun Baba a devenit, nu se mai ştie de când, un fel de Mecca a Dobrogei. În fiecare an, mii de persoane vin aici şi urcă panta abruptă, lungă de aproximativ un kilometru, pe coate şi pe genunchi.
Ajunşi acolo, credincioşii spun rugăciuni, rup bucăți de stofă din hainele pe care le poartă şi le agață de crengile copacilor din imediata vecinătate a monumentului. Unii aduc ştergare, batiste sau lasă chiar bani. Nimeni nu se atinge de piatra pe care se află banii lăsați ofrandă.
Babadagul este atestat documentar la 1263
Pe teritoriul orașului Babadag a existat o așezare de epocă romană numită Vicus Novus, menționată în anul 178.
Prima atestare documentară a localității este din anul 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), așezarea capătă un caracter urban sub denumirea Babadag (Muntele Tatălui).
În perioada 1677-1678, reședința pașei, om al stăpânirii turcești din provincia de la Dunărea de Jos, s-a mutat de la Silistra la Babadag.