Adaugă comentariuNepotul Sidoniei Drăgușanu, un domn discret, care locuiește în străinătate, și-a dorit ca mătușa pe care o adora să fie redată publicului. Și de aproape doi ani, publicul poate din nou să intre în poveștile de viață atât de delicat conturate și rafinat trecute prin filtrul de psiholog al Sidoniei Drăgușanu: „Jurnalul Aurorei Serafim”, roman recomandat și de ziarul Libertatea, care poate fi găsit la chioșcurile de ziare, „Doamna cu ochelari negri”, „Într-o gară mică”.
Despre eternul feminin, acum și în urmă cu 60 de ani
Două femei stau la masă și vorbesc preț de aproape două ore despre o alta pe care n-au cunoscut-o niciodată, nu le-a fost rudă sau prietenă de familie. Și totuși, te apropii de Sidonia citindu-i din cărțile care, deși scrise într-o altă epocă, au în ele universalitatea inimii și relațiilor dintre oameni. Și citindu-i cărțile vrei să știi mai mult despre jurnalista freelance, scriitoarea, prietena, iubita și fiica Sidonia Drăgușanu.
„Ce fac eu e mai degrabă un fel de detectivism, de mers pe urmele personajului și am luat-o ca pe o provocare. Am fost contactată de familie, avusesem o colaborare mai veche cu nepotul ei, fiul surorii Sidoniei. Sidonia a fost căsătorită cu Miron Radu Paraschivescu, dar n-au avut copii. Copiii surorii ei au fost ca și copiii ei, a fost foarte apropiată de ei. Și acum nepotul probabil și-a setat ca o datorie față de mătușa lui, să o readucă în memoria colectivă”, povestește jurnalista.
Așa a început să-i citească romanele, unul câte unul, și apoi să caute prin arhivele familiei, să caute oameni care au cunoscut-o, să-i citească ferparele. „Mi-am imaginat cum ar fi fost să trăiesc eu în anii 30-40 și 50, după război și cum aș fi supraviețuit. Că practic era și ea un fel de freelancer, făcea și jurnalism, făcea și activism, a scris pe la România Liberă. Zice cineva la un moment dat despre ea că alerga cu câte un articol la diverse ziare, care să i-l publice, cam cum e și acum. În afară de scrierile ei și amintirile nepotului, nu a mai rămas nimic. Nu prea ai cum să știi cu adevărat ce a simțit ea înainte să scrie sau după ce a scris, de ce a scris un anumit lucru așa și nu altfel”, mai spune Dollores Benezic.
O celebritate a vremii
Și misterul crește atunci când afli că Sidonia a fost o celebritate a vremii. Oamenii o opreau pe Calea Victoriei să o întrebe de personajele din romane sau din piesele de teatru care se jucau cu public numeros. Cartea sa “Jurnalul Aurorei Serafim” a fost ecranizat sub numele „Să-ți vorbesc despre mine”, film în care au jucat Gheorghe Dinică, Emil Hossu, Gabriela Popescu, Dorina Lazăr, Adela Mărculescu. În plus, ținea rubrica de la radio și TV „Curierul inimii”. A scris cărți pentru copii. De altfel, numele Țăndărică apare pentru prima dată în „Cu Ţăndărică spre mările sudului”, o piesă pentru copii, a Sidoniei.
Femeia care dădea sfaturi despre inimă doamnelor n-a avut însă noroc în dragoste. Deși căsătorită cu Miron Radu Paraschivescu, pe care îl iubea nespus, el mărturisea despre ea în jurnalul său că i-a fost o bună prietenă, dar nu a fost o iubire fulgerătoare. Și cu toate astea, Sidonia Drăgușanu a rămas o femeie tonică și veselă, care lumina redacția atunci când intra și reușea să iasă din propria dramă, ca să le arate calea altora.
În 1971, Sidonia a murit, la 63 de ani, lăsând în urmă o moștenire. Timpul, epoca, viața au adus uitare peste scrierile și personalitatea ei. Și tot timpul, epoca și viața au făcut ca ea să reapară pe rafturile librăriilor, 60 de ani mai târziu, la fel de actuală. Viața ei, care ar fi stat atât de bine într-un roman, este povestită acum de Dollores Benezic pe site-ul sidonia.ro și poate fi extrasă și din romanele ei.
Restul face imaginația. Mi-am terminat latte-ul am ajuns în redacție și am luat site-ul la citit. Văd o poză în care Sidonia ținea o țigară în mână. Fuma, așadar. Păstra eleganța pensionului, avea un zâmbet ștrengăresc, avea umor. O prietenă numai bună de invitat la cafea.
CITEȘTE ȘI: