Adela Popescu, probleme după naştere. A trecut prin dureri cumplite: "Mă cuprindea teroarea"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Adela Popescu, mamă a unui băieţel de două luni, a trecut prin multe provocări de când a născut. Una dintre cele mai mari este cea legată de alăptarea copilului, Alexandru.
Primele săptămâni de după naştere nu au fost deloc uşoare pentru Adela Popescu. Pe lângă oboseala inerentă în cazul mamelor, au început să apară şi alte probleme, cărora a învăţat însă să le facă faţă cu multă răbdare. Una dintre cele mai mari a fost alăptatul, care i-a provocat dureri de nedescris şa început.
"Urma să îmi alăptez copilul. (...) Dragostea mea, sufletul meu, inima mea, puiul meu mic, cu ochii încă umflaţi şi pielicica transparentă s-a înfipt hotărât cu guriţa în sânul meu, încât, în acel moment, am înţeles cu adevărat că de aici încolo am o singură responsabilitate: viaţa lui!Treaba cu alăptarea, dragile mele, nu e deloc uşoară. Lui Alexandru nu i-a plăcut deloc sânul meu stâng. Pur si simplu. Cu dreptul nu avea nimic, dar nici nu prea ştia ce să facă cu el. Il molfăia în fel şi chip, îl pupa, îl voia, îl dezmierda, dar habar nu avea cum să se „prindă” corect de el. (...) O prindere greşită aduce prăpădul după ea. Dureri cumplite, refuzul vostru sistematic de a-l mai hrăni şi inevitabil încetarea lactaţiei. (...) Fiecare masă mă frustra puţin câte puţin şi începusem să cred că am eu o problemă, că nu voi fi o mamă bună pentru puiul meu. (...) La plecarea din maternitate lactaţia deja se instalase rămânând doar să o stimulez prin ataşări dese la cerere. A urmat o perioadă grea. Pe lângă nopţile nedormite, teama că nu ma voi descurca şi slăbiciunea corpului, mândră şi hotărâtă se instala în casa mea furia laptelui. Sâni angorjaţi, mameloane cu ragade, extra sensibilitate la atingere, lacrimi la alăptat. Îmi amintesc şi acum teroarea că mă cuprindea atunci când urma să îmi hrănesc copilul.Dar nu am renuntat, desi nu putine au fost momentele in care inmugurea parca un gand… Am rămas totuşi cu usturime puternică la atingere, chiar dacă între timp învăţase să se ataşeze foarte bine.Dupa nici două luni momentul alăptatului a ajuns să fie magic. Mă retrag cu fiul meu într-o cameră liniştită şi fie citesc ceva în timp ce el papă, fie scriu ce simt, asa cum s-a intamplat cu acest articol, fie ascult muzica, fie mănânc şi eu niste pepene galben adus de tatăl lui, fie îl privesc", a povestit Adela Popescu, pe blogul ei.
