Corespondență de la Cannes: Julia Ducournau devine a doua femeie care câștigă Palme d’or-ul în istoria festivalului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cineasta franceză Julia Ducournau (37 de ani) a devenit sâmbătă seară prima femeie care câștigă trofeul întreg la Cannes, pentru filmul „Titane”, după ce în 1993 Jane Campion împărțise Palme d’or-ul pentru “The Piano” cu Chen Kaige pentru “Farewell My Concubine”. Juriul prezidat de Spike Lee a încălcat însă regulamentul festivalului, acordând două premii ex-aequo în loc de unul, așa cum era permis.
Aceste două premii ex-aequo sunt Marele Premiu, care a fost împărțit între “A Hero”, de Asghar Farhadi, și „Compartment no. 6”, de Juho Kuosmanen, și Premiul juriului, care a fost acordat filmelor „Ahed's Knee”, de Nadav Lapid, și „Memoria”, de Apichatpong Weerasethakul.
Juriul a ținut astfel să demonstreze că au fost mai multe filme pe care a vrut să le distingă față de câte premii erau disponibile și a făcut-o cu riscul de a încălca regulamentul.
Firește, orice palmares reprezintă cel mai mic numitor comun al gusturilor membrilor săi, dar e ciudat că de pe listă lipsește filmul american „Red Rocket”, de Sean Baker, unul dintre cele mai bune filme din Competiție, în schimb juriul ținând să dea un premiu important lui „A Hero”, genul de film pe care iranianul Asghar Farhadi l-a mai făcut și pe care l-a reluat acum în notă minoră.
Pe covorul roșu, regizoarea Mati Diop spusese că fiecare membru al juriului și-a apărat cu convingere filmele preferate, dar că până la urmă au căzut de acord. Mai spunea Mati Diop și că speră ca palmaresul să fie surprinzător. Da, într-un fel e.
O surpriză a fost premierea lui „Ahed's Knee”, realizat de israelianul Nadav Lapid, care a avut cronici amestecate, iar altă surpriză a fost că palmaresul nu e atât de politizat cu excepția trofeului.
Cineastul francez Leos Carax a primit Premiul de regie pentru „Annette”, filmul de deschidere al festivalului, o operă rock cu Adam Driver și Marion Cotillard despre povestea de dragoste dificilă dintre un stand-up comedian și o cântăreață de operă.
Japonezul Ryusuke Hamaguchi, care era cu „Drive My Car” favoritul criticilor, a luat doar Premiul pentru scenariu, după ce cu câteva ore în urmă primise în cursul unei alte ceremonii Premiul FIPRESCI (oferit de Federația Internațională a Criticilor de Film) și Premiul Juriului Ecumenic. Hamaguchi a urcat cam supărat pe scenă, sigur se aștepta la mai mult.
Premiul de interpretare feminină a fost acordat actriței norvegiene Renate Reinsve pentru „The Worst Person in the World”, de Joachim Trier, o dramă romantică / coming-of-age despre o tânără care se maturizează după mai multe relații sentimentale.
Actorul american Caleb Landry Jones a fost distins cu Premiul de interpretare masculină pentru „Nitram”, de Justin Kurzel, un film australian care reface coborârea spre infern a lui Martyn Briant (cu alt nume în film), care în 1996 a împușcat mortal 35 de persoane în Australia.
Cum e Titane?
Trebuia să vină vremea când o femeie să mai ia un trofeu la Cannes. Planetele s-au aliniat și 2021 a fost cel mai bun moment ca Julia Ducournau, care debutase în 2016 cu un film despre canibalism, „Raw” (Premiul FIPRESCI), să fie selecționată cu al doilea lungmetraj al ei în Competiție și să ia și Palme d’or-ul.
“Titane” e un film foarte dur cu un miez foarte moale. E povestea unei tinere (Agathe Rousselle) care s-a procopsit cu o placă de titan pe cap în urma unui accident provocat de tatăl ei și care dezvoltă o atracție erotică față de mașini în vreme ce față de oameni simte respingere. Drept pentru care îi ucide pe bărbații și femeile care sunt atrași de ea - și o face într-un mod foarte violent, înfigându-le acul de păr în urechi sau pe unde mai apucă.
Ca să-și șteargă urmele și să nu fie prinsă de poliție (deja se strânseseră prea mulți morți și Tarantino era gelos), se tunde, își ascunde sânii sub o folie și se dă drept fiul pierdut acum mulți ani al un comandant de pompieri (Vincent Lindon). De aici încolo se mută cu pompierul și uită mașinile, mai ales că după o partidă de sex neprotejat cu o mașină se întâmplă inevitabilul.
“Titane” e genul de film care împarte publicul în două și devine film-cult pentru cei care-l plac. De departe amintește de “Leon”, al lui Luc Besson, pentru relația care se stabilește între fata care se dă drept băiat și comandantul de pompieri, dar e mai mult de atât, după cum e mai mult decât o copie după „Crash”, de David Cronenberg.
Vorbește despre feminism, despre gen și acceptarea diversității, despre corp, despre vârstă, bătrânețe, singurătate, intimitate ș.a. și o face într-un mod lipsit de compromisuri, cu elementele unui film horror. Orice se poate întâmpla oricând, dar în spatele acestei carcase de metal care este ceea ce vezi se ascunde, ca și în cazul eroinei, o materie foarte sensibilă.
Dincolo de faptul că dorea să dea trofeul unui film realizat de o femeie, cred că juriului i-a și plăcut filmul. Era cel mai provocator titlu din Competiție.
Gafa preşedintelui juriului Spike Lee
Și ceremonia de închidere a celei de-a 74-a ediții a festivalului a fost împiedicată și plină de greșeli. Când Spike Lee, președintele juriului, a vrut să anunțe trofeul încă de la început, publicul a crezut că e o glumă, dar se pare că cineastul american nu știa cum se desfășoară ceremonia: prezentatoarea trebuie să-l întrebe pe președintele juriului ce premiu urmează, el spune care e premiul, pe scenă e invitată altă celebritate, președintele anunță cui i se va acorda premiul, după care celebritatea înmânează premiul câștigătorului. Cam complicat, dar asta e.
Spike Lee a mai făcut o gafă și la final, când iarăși a vrut să anunțe câștigătorul Palme d’or-ului. Avea și un speech pregătit: “În 63 de ani am învățat că există o a doua șansă și...” Noroc că gazda ceremoniei, Doria Tillier, a alergat pe tocurile ei cui din celălalt capăt al scenei și l-a întrerupt înainte să-i strice intrarea lui Sharon Stone, care aștepta să fie chemată să dea trofeul.
Această încropită ceremonie de închidere a pus coperta finală peste o ediție atipică și eroică, desfășurată cu două luni mai târziu decât de obicei, în condiții sanitare foarte stricte și cu pericolul noilor variante ale coronavirusului la poartă.
PALMARESUL COMPETIȚIEI:
- Palme d'or: “Titane”, de Julia Ducournau
- Marele Premiu ex- aequo: „A Hero”, de Asghar Farhadi, și „Compartment no. 6”, de Juho Kuosmanen
- Premiul juriului ex-aequo: „Ahed’s Knee”, de Nadav Lapid, și „Memoria”, de Apichatpong Weerasethakul
- Premiul pentru regie: Leos Carax pentru „Annette”
- Premiul pentru scenariu: „Drive My Car”, de Ryusuke Hamaguchi
- Premiu de interpretare feminină: Renate Reinsve pentru „The Worst Person in the World”, de Joachim Trier
- Premiu de interpretare masculină: Caleb Landry Jones pentru „Nitram”, de Justin Kurzel
- Palme d'or de Onoare: Marco Bellocchio
Alte premii:
- Camera d'or : „Murina” de Antoneta Alamat Kusijanović
- Palme d'or pentru scurtmetraj: Tian Xia Wu Ya de Tang Yi
- Mențiune Specială a Juriului pentru scurtmetraj: “Ceu de Agosto” de Jasmin Tenucci
