Adaugă comentariuCabral, care este căsătorit cu Andreea Ibacka, este unul dintre cei mai îndrăgiți prezentatori de televiziune de la noi, dar și unul dintre cei mai simpatici.
Cabral, care și-a aniversat ziua de naștere în luna octombrie a acestui an, și-a amintit de vremurile copilăriei.
Moderatorul de televiziune a dat publicității o imagine de pe vremea când era doar un băiețel și poza în brațele mamei sale, Argentina. În copilărie, Cabral era atât de scump că cucerea pe toată lumea cu zâmbetul și drăgălășenia lui.
În tinerețe, mama lui Cabral, Argentina Boldea, a fost o femeie extraordinar de frumoasă, după cum demonstrează și imaginilede arhivă cu aceasta, așa cum arăta ea în tinerețe.
„Mămica mea. Și cu mine”, a comentat simplu Cabral.
Cabral și-a cunoscut tatăl abia la 13 ani
”Mama, Argentina, o gagica misto din Buzau, satul Mosesti, venita in Bucuresti la facultate (ASE). Si, venind ea aici, cu educatia primita de la parintii ei (bunicul, Dumnezeu sa-l ierte!, a fost preot), s-a indragostit de tatal meu biologic.
Tata, Alexandre, venit din Congo printr-un schimb politico-strategic de studenti, student si el, la medicina.
Si m-am nascut eu. Pe cand aveam eu cateva saptamani de viata, tata a avut putina treaba si a trebuit sa plece. Dar n-a lipsit mult, s-a intors cand tocmai implineam eu 13 ani.
Intre timp mi-l arata mama la televizor, la stirile internationale (parca prezentate de maestrul Ciurascu) se dadeau, dupa cum bine stiti, vizitele ilustrului tont (rasuceasca-se in mormint!). E, cand ajungeau in Congo aparea si Alexandre in comisia de „Hai salut!„, a fost ani de-a randul ministrul sanatatii (drept urmare am putea trage concluzia ca sistemul de invatamant romanesc functiona fara gres).
Evident ca pentru mine era un strain, dar acest mic amanunt nu l-a impiedicat sa spuna c-a venit sa ma ia in Congo. Ai mei au fost, ca de fiecare data, totalmente fair. Au zis: „Daca vrei sa mergi… du-te! Noi nu vrem sa te lasam, dar este decizia ta.”.
Si nu m-am dus. A mai stat cateva zile si a plecat. Iar.
Si au mai trecut cativa ani. In ziua in care faceam 28 de ani eram singur prin Brasov (va spuneam acum ceva luni, sunt un ciudat) m-am gandit sa-l sun. Primisem numarul cu cateva luni inainte, pe adresa Pro-ului, de la o alta ruda (pe care n-o cunosc). Si l-am sunat… auzindu-ne dupa 15 ani.
– Alo, bonjour, avec monsieur Alexandre, vous en prie.
– Au telephone.
– Salut, je suis Cabral.
[liniste…]
– Alo, Alexandre?
Si am vorbit. A plans, l-am lasat, l-am pus la curent, i-am explicat una-alta, mi-a zis de fratii mei vitregi (am vreo 5 sau 6 prin toata lumea, nu-i cunosc)… in sfarsit, am comunicat cateva zile si-apoi… am lasat-o balta.
Recapitulare: a plecat cand aveam eu 2 saptamani, l-am vazut cateva zile cand am facut 13 ani, am vorbit la telefon cand am implinit 28 de ani. Acum fac 32.
Am stat de cateva ori sa ma gandesc daca-l urasc. Nici gand! M-am gandit daca l-as putea ierta. Nu cred. Si mi-am dat seama ca l-am pedepsit, in felul meu, prin indiferenta”.
Citește și: INTERVIU VIDEO| Caporal în retragere Ioan Moroșanu, veteran de război, și istoria văzută prin ochii lui. ”Cum a fost atunci? Rău, Doamne, rău. Un măcel”