Marian Godină, polițistul devenit cunoscut în mediul online pentru stilul său direct și umorul acid, a decis recent să răspundă public acuzațiilor și insinuărilor primite frecvent în comentarii: „Zi, bă, cine e socră'tu! Că e băgat în politică până-n gât și el îți ține spatele”.
„Genul ăsta de comentarii îl tot primesc de o vreme, așa că m-am gândit că ar fi fain să vă spun cine e socrul meu, mai ales că îmi face mare plăcere să vorbesc despre el”, a scris Marian Godină într-o postare pe Facebook.
Socrul său se numește Radu Dascălu și s-a născut în satul Sărișor, lângă Vatra Dornei. A crescut la țară, într-o familie numeroasă, cu șapte copii. După liceul din Vatra Dornei, s-a angajat ca miner într-o mină de sulf din Munții Călimani, iar apoi a efectuat stagiul militar. Revenit acasă, s-a întors pentru scurt timp la mină, însă la 22 de ani a luat decizia care avea să-i schimbe viața: a fost admis la Școala de Poliție de la Câmpina, cel mai probabil Școala Militară de Subofițeri de Miliție, cum era cunoscută la acea vreme.
După absolvire, a fost repartizat tocmai la Brașov, la Serviciul Criminalistic. A urmat și Facultatea de Drept, devenind ulterior ofițer. Cariera sa a fost una marcată de profesionalism și dedicare: în 2004 a devenit șeful Serviciului Criminalistic Sibiu, iar un an mai târziu a fost desemnat polițistul anului, după ce a realizat prima identificare prin amprentă genetică a unui autor de omor din județul Sibiu.
În 2006, s-a întors la Brașov ca șef al Biroului de cercetare la fața locului, iar din 2009 a condus Serviciul Criminalistic Brașov. După 27 de ani de criminalistică, s-a pensionat în 2016, zi în care colegii i-au făcut o surpriză emoționantă, întâmpinându-l cu baloane.
Ulterior, chiar Godină a distribuit acea postare, deși nu îl cunoștea personal pe cel care avea să-i devină socru. Interesant este și modul în care l-a cunoscut. După o interacțiune online legată de acea postare, Godină a observat un „like” de la o tânără pe nume Georgiana, care avea să îi devină soție. „Am ieșit cu ea fără să-i spunem tatălui ei, pentru că ne temeam că nu are o părere foarte bună despre ce abia se întâmplase în IPJ Brașov din cauza/datorită mie”, a mărturisit el.
Însă temerile s-au risipit rapid: „Într-o zi Georgiana a ieșit cu el la un suc și i-a zis că iese cu Marian… Godină. I-a răspuns că e încântat și că abia așteaptă să mă cunoască.” „Primul lucru pe care mi l-a zis a fost să-i zic Radu, să nu folosesc pronume de politețe. I-am zis că o să încerc. Au trecut de atunci 9 ani și tot cu "dumneavoastră" i mă adresez și acum.”
În plus față de cariera în poliție, Radu Dascălu a urmat și cursurile Facultății de Teologie, pentru a-și aprofunda cunoștințele, iar după pensionare a continuat să fie implicat în societate. În timpul mandatului primarului Allen Coliban, a fost consilier onorific, fără a fi membru de partid, o funcție acceptată cu condiția de a nu i se impune apartenența politică.
„A acceptat funcția de consilier cu condiția de a nu i se impune să intre în USR, așa că nu a fost niciodată membrul vreunui partid politic.” Mai mult, Godină a menționat că Dascălu își dona frecvent întregul salariu de consilier, considerând imoral să aibă și pensie, și salariu: „De la 6 dimineața până seara târziu, muncea, se zbătea și se stresa. Asta pe un salariu de vreo 3500 de lei, din care mare parte sau uneori chiar toată suma o dona unor familii neajutorate.”
După ce Coliban nu a mai fost ales, Godină a recunoscut că familia lor a câștigat înapoi un tată și un bunic: „Dacă m-am bucurat pentru ceva că nu a mai ieșit Coliban primar, ăsta a fost motivul, că a scăpat socrul meu de "ciolan" și că l-am recâștigat noi în familie.” În tot acest timp, Dascălu a rămas profund implicat în acțiuni umanitare.
Recent, a intervenit în satele afectate de inundații din Covasna: „A adunat bani, a închiriat o remorcă și zile întregi a transportat materiale de la Brașov la Boroșneu și la Băcel. De câte ori l-am sunat era fie la Băcel, fie la Boroșneu sau pe drum.”
La postarea lui Marian Godină, socrul lui a reacționat: „Marian, "grele" cuvinte ai scris despre mine. În vremea mea, în plină epocă a comunismului, era o vorba: "Asta mă onorează, dar mă și obligă…" Îți mulțumesc și să știi că și eu te prețuiesc la fel de mult”.