Simbol al mai multor generații, cea mai cunoscută voce a rock-ului românesc, Cristi Minculescu a fost sărbătorit, zilele trecute, de echipă și de colegii săi. 60 de ani de viață a marcat solistul și 40 de carieră.
Cântărețul, care a împlinit miercuri 60 de ani și fix 40 de când a fost "admis" în Iris, s-a bucurat, zilele trecute, de o seară prietenoasă alături de noua sa echipă, ce poartă numele salutului care i-a devenit emblemă personală: "Bună seara, prieteni!".
Prietenii săi de scenă Doru Borobeică și Valter Popa, alături de care a făcut istorie în Iris, dar și mai noul lor baterist Mihai Dumitrescu, plus echipa din spatele formației lor, toți au pus mână de la mână și i-au cumpărat lui Minculescu un microfon ediție limitată, ștanțat cu numele sărbătoritului.
[gallery columns="2" size="medium" ids="2512116,2512113"]
Însă cele mai inedite cadouri primite de sărbătorit au fost cele artistice. Pictorul și profesorul de Arte Codruț Duduman i-a pictat portretul solistului și i l-a adus plocon la aniversare, iar Andrei Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu, i-a scris o poezie celui care i-a fost, la un moment dat, coleg în Totuși, formație născută la Cenaclul Flacăra.
De săptămâna viitoare, Cristi Minculescu va putea fi sărbătorit și de fanii din țară, fiindcă intenționează să plece într-un turneu national de cluburi cu "Bună seara, prieteni!".
Lui Cristi Minculescu, la 60 de aniPuțini artiști ne pietruiră drumul,
Talente mari și rare-n legea firii-s
Predestinate să ne fie borne,
Iar unu-i Minculescu de la Iris.Când au intrat, tari, tineri, în Cenaclu,
Cei cinci din trupă-n noi porniră focul
Nestins, în sânge,-n creier niciodată
Și, de atunci, iubim pe viață rock-ul.Natura i-a dat mult, noroc și faimă,
Că-n vocea sa și-acum se simte stofa,
Chiar după ce-a trecut pe lângă moarte
Solistul care ține cu Craiova.A fost întâia voce și-n Voltaj-ul
Născut tot într-o Flacără frumoasă,
Apoi, mai mult de-un an, ne-a fost, în Totuși,
Legenda care urme grele lasă.Putea fi inginer sau fotbalistul
Ce-n orice luptă poate să marcheze,
Putea să fie - chiar ne e! - actorul,
Lovind cu bancuri, de pe metereze.Dar scena l-a chemat la microfonul
Prin care “Trenul fără naș” se-aude,
Demascator, în ritm înalt și aspru,
Spre lumea plină de farsori și iude.Nici el nu e egal cu sine însuși,
Dar, în cultură, regula nu minte:
Din viața de artist, cu deal și vale,
Recordurile se vor ține minte.Hei, bună seara, Cristi și prieteni,
Vă dau o foarte veche-nouă știre:
De la o culme-ncolo, orice-ar face,
Legendele n-au șanse să expire.Și în uniri, la fel ca în divorțuri,
Iubind, uitând, artiștii mari ca mirii-s,
Iar, pentru noi, pe locul fără vârstă,
E Cristi Minculescu, cel din Iris.