Recomandare de film | SF-ul de groază „Cube” te face să te simți și claustrofob, dar și pierdut în spațiu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă niciodată nu te-ai considerat claustrofob, acest horror științifico-fantastic canadian din 1997 s-ar putea să te contrazică. În regia lui Vincenzo Natali, „Cube” („Cubul”) ne azvârle în miezul unui labirint straniu, în compania unor personaje total dezorientate. Provocarea e să găsim ieșirea - ușor de zis, riscant de făcut!
Cinci indivizi se trezesc într-o cameră cubică cu aspect extraterestru, tapetată cu tot felul de hieroglife futuriste. Nu se cunosc între ei și nici nu-și amintesc cum au ajuns într-un asemenea loc. Știu doar că situația nu miroase a bine și că trebuie să evadeze urgent.
Quentin, Worth, Holloway, Leaven și Rennes (botezați după închisori celebre) descoperă că fiecare latură a cubului are în centru câte o trapă. Aceste portițe nu duc către aer liber, ci către alte încăperi cubice, care la rândul lor conduc către alte cuburi. E un labirint suprarealist care se ramifică în toate direcțiile, iar drumul spre libertate pare imposibil de dibuit.
Bomboana de pe colivă e faptul că unele încăperi sunt dotate cu capcane mortale: în secunda în care atingi podeaua poți fi incinerat, spintecat, strivit sau mai știu eu ce. Prizonierii debusolați vor trebui cumva să testeze terenul de la distanță și să găsească o logică în tot acest haos, un șablon după care să se ghideze.
E vital să rămână laolaltă și să se ajute reciproc, dar stresul inevitabil și momentele de deznădejde vor pune bețe-n roate cooperării. Cu nervii întinși la maximum, cobaii riscă să se sfâșie între ei înainte să rezolve ghicitoarea.
Înarmat cu un mister fascinant și împânzit de pericole, „Cube” ne menține interesul chiar și atunci când stagnează. Se întâmplă adesea ca personajele să rămână în pană de idei, decepționate, după ce pista pe care porniseră se dovedește a fi falsă. Chiar dacă se tolănesc pe jos și încearcă să-și limpezească mintea, să nu crezi că momentele astea sunt relaxante!
Din contră - tocmai atunci când dezbat situația se încinge cel mai tare atmosfera. Strategiile li se bat cap în cap, răbdarea e pe terminate, iar lipsa de hrană și de apă ticăie neîncetat pe fundal, într-o numărătoare inversă până la colaps biologic.
În loc să-i privim din postura unui observator care-și ia notițe prin vitrina unei grădini zoologice, ne transpunem în situația disperată a celor cinci. Asta pentru că suntem la fel de confuzi ca ei, iar fiecare indiciu pe care ei îl culeg e o noutate absolută și pentru noi. Deslușim enigma împreună, sau cel puțin încercăm.
„Cube” e un coșmar minimalist cu o premisă pe cât de simplă, pe atât de captivantă. Spațiul e restrâns și repetitiv, dar în același timp pare infinit, căci cuburile par să se înșiruie la nesfârșit; paradoxul ăsta te face să te simți și claustrofob, și rătăcit.
Dacă ești în căutarea unui horror bun, tocmai l-ai găsit.
Nota: 9/10.
