"N-am intrat din primul an la facultate așa că, imediat după bacalaureat, m-am angajat la o librărie în Timișoara și anul meu de vânzător de cărți a fost cel în care citeam la foc automat. Am făcut și contrabandă cu cărți și mi-l amintesc și azi pe Gabriel Garcia Marquez cu al său 'Veac de Singurătate' pe care-l dădeam la schimb cu discuri de vinil aduse din Jugoslavia.
L-am descoperit pe Marquez atunci, în anul meu de librar, de vânzător de cărți . ”Un veac de singuratate” m-a plictisit la început, țin minte că tocmai terminasem Balzac și mă gândeam că ceva mai plictisitor nu poate exista. După primele pagini Macondo m-a cucerit.
Matur fiind m-aș război cu Garcia Marquez, nu-i înțeleg unele simpatii însă, în egală măsură, îi rețin în minte fraze întregi care m-au fascinat. Zilele trecute media din întreaga lume anunța că Marquez, la cei 85 de ani, a încetat să mai scrie din cauza suferinței de demența în formă avansată.
Mie, Gabriel Garcia Marquez mi-a însoțit multe zile din viață. Zilele trecute, în timp ce o știre la televizor anunța boala lui Marquez, am încercat să leg un dialog cu un apreciat coleg de breaslă despre cărțile columbianului. N-am reușit, nu-i citise nicio carte.
Am încercat să-l recitesc pe Balzac, dar n-am mai avut puterea pe care am avut-o atunci, în anul meu de librar. 'Nu mă întristez că s-a terminat ci mă bucur că s-a întâmplat' , vorba prietenului meu, Gabriel", a scris Dan Negru pe blogul personal. Citeşte şi: