Libertatea: Ce ritual aveţi înainte de a urca pe scenă?
Ștefan Hrușcă: În primul rând îmi fac cruce şi spun o rugăciune, pentru că aşa este firesc, mai ales că recitalul meu de colinde e ca o rugăciune pe care o spun în faţa oamenilor.
În acest turneu aveţi, în mare, câte două concerte pe zi. Nu este obositor?
Nu e singurul an când mi s-au organizat câte două concerte pe zi. Într-un fel, mă bucur că se întâmplă aşa, pentru că astfel pot ajunge la cât mai mulţi oameni care vor să-mi audă colindele. Vocal, chiar nu este obositor. Şi fac faţă unui astfel tur de forţă, pentru că sunt obişnuit. Nu uitaţi că pe vremea Cenaclului Flacăra stăteam câte 8-9 ore pe scenă. Nu mă plâng, sunt în formă, am o viaţă cumpătată în toate, sunt ordonat. Dacă mă culc în jur de 23, până dimineaţă sunt ca nou, mă odihnesc foarte bine.
După turneul din România, când veţi ajunge acasă, în Canada, vă veţi odihni?
Pe 25 decembrie am concert la o catedrală din Toronto, apoi voi face o pauză de două săptămâni, după care mă voi apuca de înregistrat piese noi.
Aţi încercat să traduceţi colindele pe care le interpretaţi în engleză?
Nu. Niciodată nu voi pronunţa cum trebuie şi sunt foarte strict în ceea ce priveşte pronunţia. Trebuie să stăpâneşti foarte bine cuvântul ca să cânţi în altă limbă şi, cred eu, a cânta în engleză este doar un moft.
Mâine este ziua tatălui dumneavoastă. Veţi merge la el, în Timişoara, să îl sărbătoriţi?
Da, face 86 de ani. Îl voi sărbători pe data de 20 decembrie, la Baia Mare, căci o să vină şi el la concertul meu de acolo. Acum este bine, după ce s-a urcat în măr să scuture merele şi a căzut de pe scară. E la sora mea, în Timişoara.
Când aţi răcit ultima oară?
Chiar acum, când am ajuns în România. Am făcut o infecţie în gât care risca să se întindă rapid dacă nu interveneam.
Cum aţi scăpăt?
Ai să râzi... cu albastru de metil, plus câteva pastile. Riscam să anulez concerte, cel puţin pe primele 2-3 zile. Aveam usturimi puternice şi corzile vocale începeau să-mi ”patineze” uşor.
I-aţi învăţat pe canadieni să colinde româneşte?
Sunt, într-adevăr, şi canadieni care vin la concertele mele din Canada. Îi aduc prietenii lor români. Nu ştiu dacă au învăţat colindele mele, dar eu nu mi-am permis să îi învăţ direct, pur şi simplu, să le cânte. Nu cred că pot să pronunţe, în primul rând.
Credeţi că ei ar putea pronunţa corect cuvântul ”ler”?
Nu cred, pentru că ei nu prea pot să-l spună ”r”-ul din final.
Văd că nu se simte influenţa limbii engleze când vorbiţi, deşi v-aţi mutat în Canada de 23 de ani...
Limba maternă nu se uită decât de către cei care vor să o uite.
Soţiei şi copiilor le veţi duce daruri din România?
Da cum să nu. Fetei mele, Andra, de exemplu, i-am luat iconiţe şi o cană de la Voroneţ, care îşi schimbă culoarea la contactul cu ceva cald.
Şi soţiei?
E secret (râde).
Adică e ceva util în dormitorul conjugal?
Aia nu spun (râde). I-am luat nişte lucruri frumoase, care cu siguranţă or să îi placă.
Au existat nenumărate încercări de a defini cuvântul ”ler”. Ce e lerul ăsta, până la urmă?
(râde) Ştiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este ”flori de măr” sau ”florile dalbe”, deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai ”la-la-la”. Aşa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvânt de refren, nimic mai mult.
În această seară, de la ora 20.00, Ştefan Hruşcă va cânta la Sala Palatului. Biletele se găsesc la Sala Palatului, standul BILETOO din Unirea Shopping Center, magazinele Flanco.