Gino Paoli a murit. Unul dintre cei mai mari cantautori italieni avea 91 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gino Paoli, legendarul cantautor italian, a murit la vârsta de 91 de ani. A fost cântăreț, compozitor și, pentru o scurtă perioadă, politician. Începând cu anii '60, Gino Paoli a fost unul dintre cei mai mari interpreți ai muzicii italiene, relatează Il Giornale.
Familia a anunțat că artistul s-a stins din viață în liniște, înconjurat de cei dragi, cerând discreție în aceste momente dificile.
„Gino ne-a părăsit aseară, în pace şi înconjurat de cei dragi," se arată într-un comunicat al familiei, citat de ANSA.
Dispariția sa marchează sfârșitul unei ere pentru muzica italiană și a unei cariere strălucite a artistului care a compus piese nemuritoare precum „Sapore di sale" și „Il cielo in una stanza". Un titan al muzicii italiene, el este autorul multora dintre cele mai iubite șlagăre pop din Italia.
Născut în 1934 la Monfalcone, dar genovez prin adopție, Paoli a făcut parte din „Școala de la Genova”, alături de artiști precum Fabrizio De André și Luigi Tenco.
În anii 1960, Paoli a început să aibă primele probleme cu alcoolul (avea să se lase de băut abia după moartea fratelui său), dar în 1963 a obținut un succes răsunător cu Sapore di sale.
„Pentru mine, acel succes a însemnat să devin o adevărată vedetă, cu fete care îmi rup hainele. Jur”, a mărturisit el câțiva ani mai târziu, „că pentru o vreme n-am simțit cine știe cine: e adevărat că devii un idiot cu un astfel de succes; te crezi centrul universului.” Ajuns la apogeu, Paoli a căzut brusc în depresie și a încercat să se sinucidă pe 13 iulie 1963.
Din cauza riscurilor medicale, glonțul care i-a atins inima nu a fost niciodată scos, însoțindu-l pe parcursul întregii existențe. Artistul se referea adesea la acest rest de plumb ca la un „vechi camarad”, o mărturie vie a unui moment de fragilitate extremă.
În ultimul interviu acordat publicației Corriere della Sera, la vârsta de 91 de ani, Gino Paoli a vorbit despre eternitate. Întrebat cum își imaginează „lumea de dincolo”, artistul a pendulat între scepticism și speranță: „Am două teorii. Uneori mă văd trezindu-mă singur, în întuneric și pustietate, ca un prost. Alteori, îmi place să cred că dincolo este un loc spectaculos, scăldat în lumină și muzică, unde ne vom reîntâlni cu toții”.
