Mitică Popescu: «La 95 de ani, Beligan câştigă 1.000 de lei pe spectacol»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Radu Beligan ar fi putut să depună armele încă de la 65 de ani, vârsta pensionării. Ar fi avut astfel prilejul să trăiască doar pentru el, să se odihnească, să-şi plimbe nepoţii sau să colinde lumea. Sau pur şi simplu să nu facă nimic.
Dar nici măcar o clipă nu i-a trecut prin minte să-şi părăsească publicul, care şi acum continuă să-l idolatrizeze. E adevărat că nu mai poate merge, că îşi joacă rolurile într-un fotoliu, că vederea şi auzul l-au cam părăsit, dar cei care îl iubesc nu vor să bage de seamă.
Sunt însă cârcotaşi care s-au grăbit să afirme că ar fi cazul ca Beligan să se retragă, pentru că trecerea anilor şi-a pus nemilos amprenta pe trupul şi pe mintea sa.
N-are sufleur, ci aparat auditiv
Alţii se gândesc că poate familia îl împinge de la spate să-şi continue activitatea, pentru a aduce bani acasă, având în vedere că este unul dintre cei mai bine plătiţi actori. Iar părerile pot continua la infinit, în favoarea sau în defavoarea lui.
Actorul Mitică Popescu (77 de ani), un bun camarad de viaţă de-al artistului, este în tabăra lui Radu Beligan: “Oftez când aud asemenea comentarii. Să le fie ruşine celor care comentează urât. El este o lecţie pentru toţi actorii tineri despre cum trebuie să joace. Ce minte poate să aibă... Îi doresc să-i dea Dumnezeu sănătate să poată să joace în continuare! Ce sufleur să aibă? De altfel, nici nu ar avea cum, pentru că n-aude bine şi are aparat auditiv. Este un om disciplinat. Era primul care venea la teatru, la Comedie, unde lucram împreună, şi cunoştea rolurile bine. E păcat, mare păcat. Probabil că deranjează pe cineva”.
Artistul este revoltat şi că soliştii din generaţia tânără încasează câte 3.000 de euro pentru o oră de playback sau că se umplu de bani la chefuri, în timp ce actorii trebuie să se mulţumească cu puţin: “Beligan ia în jur de 1.000 de lei pe un spectacol, din care plăteşte impozit 16% la stat. Am vrut să cumpăr două bilete la piesa «Egoistul», de la Teatrul Naţional, ca să-l văd, dar a trebuit să rog pe cineva să mi le reţină, pentru că se vindeau imediat”.
Şi Ion Dichiseanu îi admiră dragostea pătimaşă pentru teatru: “Îl preţuiesc pe Beligan pentru că mi-a fost profesor, el m-a învăţat alfabetul teatrului. E crezul lui să joace până moare pe scenă. Asta e menirea noastră a actorilor, să jucăm până murim. Actoria nu are vârstă”.
Are şi câte 10 spectacole pe lună
După ce a făcut un adevărat tur de forţă, acceptând să joace aceeaşi piesă, “Lecţia de violoncel”, şi de două ori într-o zi, Radu Beligan este aşteptat pe scena Teatrului Metropolis şi în zilele de 31 mai, 1 şi 2 iunie.
Fiind una din cele mai solicitate reprezentaţii, preţul unui bilet este dublu, 43,20 lei (faţă de 21.60 cât costă, de pildă, intrarea la “Ţarul Ivan îşi schimbă meseria”).
Directorul acestui teatru, George Ivaşcu, explică de ce regele scenei româneşti a muncit atât de mult: “Radu Beligan are vitalitate şi înţelepciune. Vitalitate, pentru că nu e deloc uşor să duci un rol principal, timp de două ore, de două ori în aceeaşi zi. Înţelepciune, pentru că maestrul nu vrea să audă că spectatorii ar fi nefericiţi. Îi mulţumim din suflet pentru asta!”.
Cuprins:
În slujba actoriei, de 77 de ani
Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în Halta Galbeni, judeţul Bacău, într-o familie modestă. Şi tatăl lui şi-a dorit să devină actor, însă a rămas cu vechea meserie, de impiegat de gară, iar mama lui era verişoara lui Ion Creangă.
Beligan a urmat Liceul Internat din Iaşi, unde a fost remarcat de Eugen Ionescu la un concurs de lucrări artistice ale elevilor. După liceu a studiat Dreptul şi Filosofia (1937- 1938) şi a folosit bursa oferită de facultate pentru a-şi plăti taxele la Conservator şi la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică.
Şi-a făcut debutul pe scenă în 1937, pe scena Teatrului Regina Maria, în piesa “Crimă şi pedeapsă”, după Dostoievski. În 1945 a devenit actor al Teatrului Naţional Bucureşti. În cei 70 de ani de carieră artistică a jucat în 33 de filme şi în nenumărate piese de teatru.
În perioada1961- 1969 a ocupat funcţia de director al Teatrului de Comedie din Bucureşti, iar din 1969 până în 1990 a fost director al Teatrului Naţional Bucureşti. A fost profesor la Institutul de Teatru si Film între 1950 - 1965.
Mai poate sau nu mai poate Radu Beligan să joace?
Ziarul Libertatea a luat pulsul românilor cu privire la o întrebare aflată de ceva vreme pe buzele tuturor iubitorilor de teatru:
Elena Nicolaescu, 72 de ani, bucătar. E un om deosebit... Ce dacă are 95 de ani, dacă se simte omul în putere... Îi doresc să ţină spectacole şi la 100 de ani.
Ionuţ Popescu, 45 de ani, inginer. Omul ştie ce face, nu-l poate păcăli nimeni pe marele maestru Beligan. E unul dintre cei mai talentaţi artişti cu care se mândreşte România.
Irina Radu, 43 de ani, administrator firmă. Avem actori cu care ne mândrim. Probabil că primeşte şi bani, dacă familia şi nepoţii îl încurajează şi-l trimit la muncă, iar omului îi place, nu cred că face lucruri fară voia lui. Publicul pleacă împăcat şi cu zâmbetul pe buze acasă.
Ionel Răducanu, 56 de ani, şofer. Ar trebui să le ofere şanse şi celor care vin după el. Însă nu prea mai sunt tineri talentaţi... E am fost la piesele lui şi am văzut că se ţine destul de bine.
Aurora Sandu, 67 de ani, pensionară. Dacă-i place omului ce face, ce contează că are 95 de ani, publicul îl adoră, scena îi dă viaţă şi putere, dacă nu era scena, ar fi murit de mult. Aşa, alături de public, cu siguranţă, o să depăşească suta.
Părerea psihologului: „Sufletul lui ar muri dacă nu ar fi pe scenă!”
Şi psihologul clinician specialist Alina Blăgoi (foto) crede că este foarte important pentru actor să nu pună punct activităţii artistice:
”Radu Beligan apare pe scenă datorită sentimentului utilităţii. Pentru el, să joace la această vârstă înaintată este o confirmare a realizărilor din întreaga cariera. Pentru maestru, scena este cea care îl ţine în viaţă. Sufletul lui ar muri dacă nu ar fi pe scenă!”.
