Cronică de film | „Numele meu e Dolemite”, o lecție de optimism și perseverență. E marea revenire a lui Eddie Murphy!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În regia lui Craig Brewer, biografia comică „Numele meu e Dolemite” spune povestea reală a lui Rudy Ray Moore, comediant care a pus bazele unui nou gen muzical și care i-a motivat pe artiștii afro-americani să țintească mai sus.
Cuprins:
Los Angeles, anii ’70. Comediantul Rudy Ray Moore (Eddie Murphy) se zbate să iasă din anonimat pe calea muzicii, bătând pe la toate ușile posturilor de radio, în speranța că cineva îi va difuza măcar o piesă. Refuzul e mereu același: stilul lui e demodat, îi trebuie ceva fresh.
Convins că s-a născut pentru a deveni o stea, Rudy refuză să-și îngroape visul. Își asumă alter ego-ul unui proxenet excentric pe nume Dolemite și, furând glume de la bețivi fără adăpost, compune un material de comedie stand-up care dă pe spate publicul afro-american.
Dolemite devine faimos în comunitatea negrilor pentru poezioarele porcoase pe care le recită pe scenă, acompaniat de tobe. Prin această abordare neconvențională, adevăratul Rudy Ray Moore a intrat în istorie drept nașul muzicii rap.
Oricât s-ar prăpădi de râs spectatorii la numerele sale, pentru Rudy nu-i suficient. Dacă se promovează din oraș în oraș, îi va lua o eternitate să devină celebru în toată țara. Dibuiește o scurtătură: va deveni star de cinema, iar prin filmele sale va reuși să distreze toți afro-americanii din SUA în același timp!
Problema e că Hollywood nu-l vrea. E o vreme în care actorii negri primesc doar roluri de servitori sau de răufăcători. Nu-i loc în industrie pentru o peliculă dedicată lui Dolemite, care se vrea a fi un erou al ghetoului și un sex-simbol.
Rudy tot nu renunță. Își va turna singur filmul, chiar dacă n-are habar cum funcționează cinematografia. Recrutează prieteni apropiați, actori de mâna a doua și tehnicieni studenți, hotărât să-și vadă chipul pe marele ecran. Va fi un drum lung și zgâlțâit...
Ca un Cadillac încăpățânat
„Numele meu e Dolemite” începe greu de tot. Primele 30 de minute sunt pline de umor bizar și pueril, din cauza poeziilor obscene născocite de Rudy. Mă refer la versuri de genul „Dolemite mi-e numele / Și ruperea bu***giilor mi-e renumele”. Deși publicul râde până se-neacă, eu n-am reușit nici să zâmbesc.
Din fericire, odată ce eroul pune ochii pe Hollywood, filmul demarează în trombă.
Continuând analogia auto, „Numele meu e Dolemite” e ca un luxos Cadillac DeVille din anii ’70, roz strident. Te urci la volan neștiind exact cum să abordezi așa o mașinărie exotică, dar sperând că te-așteaptă o călătorie pe cinste. Totuși, vehiculul refuză să pornească. Devii confuz, irascibil.
Dacă alegi să cobori acum, vei rămâne mereu cu o amintire neplăcută. Dar dacă te-ncăpățânezi și mai răsucești cheia de câteva ori, tusea motorului va înceta și vei pleca la o plimbare de neuitat.
Marea revenire a lui Eddie Murphy
Eddie Murphy e pur și simplu radioactiv, degajând o vitalitate copleșitoare. La 58 de ani, talentatul actor american e la fel de sprinten și de haios ca la 30. Domină fiecare scenă în care apare, indiferent că împarte ecranul cu Snoop Dogg, Wesley Snipes sau Chris Rock.
Fii sincer: când l-ai văzut ultima oară într-un film? În „Norbit?”? Ăsta a apărut acum 12 ani. „Casa Bântuită”? E vechi de 16 ani. De „Doctor Dolittle” sau „Profesorul trăsnit” nici nu mai zic...
Cred că „Dolemite” se va dovedi a fi marea revenire în prim-plan a lui Eddie Murphy, care primește ocazia să dicteze o atmosferă electrică, dar și să-și dezvăluie latura sensibilă. E un artist demențial care încă are multe de oferit.
Cerințe: engleză, nivel mediu
Subtitrările în română nu pot reproduce farmecul dialogului original, deci spectatorii care nu se-mpacă bine cu engleza pot rata complet gustul replicilor mai colorate. În engleză sună oarecum haios și natural, dar în română e doar grosolan.
Asta poate deveni o problemă, fiind vorba despre un film extrem de vulgar. Când auzi „f*ck” pe bandă rulantă, simți doar că urmărești un film american. Dar când citești „în p*** mea” de zeci de ori, parcă ești între pereții unei toalete publice.
O lecție de optimism și perseverență
Lăsând deoparte subtitrările, biografia comică pusă-n scenă de Craig Brewer e genul de film care te face să zâmbești, să-l îmbrățișezi pe cel de lângă tine și să prinzi curaj în propriile-ți forțe.
E o poveste despre succes improbabil, despre satisfacția ce poate veni odată cu asumarea unor riscuri nebunești, despre îndrăzneala de a te opune standardelor.
După cum bine spune protagonistul, „Țintiți spre Lună, iar dacă ratați, întindeți naibii mâna și apucați o stea!”.
„Numele meu e Dolemite” e un nou film original marca Netflix, deci poți să-l urmărești online pe platforma de video streaming.
Nota: 8/10.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
