Cronică de film | „Numele meu e Dolemite”, o lecție de optimism și perseverență. E marea revenire a lui Eddie Murphy!

Los Angeles, anii 70. Comediantul Rudy Ray Moore (Eddie Murphy) se zbate să iasă din anonimat pe calea muzicii, bătând pe la toate ușile posturilor de radio, în speranța că cineva îi va difuza măcar o piesă. Refuzul e mereu același: stilul lui e demodat, îi trebuie ceva fresh.

Convins că s-a născut pentru a deveni o stea, Rudy refuză să-și îngroape visul. Își asumă alter ego-ul unui proxenet excentric pe nume Dolemite și, furând glume de la bețivi fără adăpost, compune un material de comedie stand-up care dă pe spate publicul afro-american.

Dolemite devine faimos în comunitatea negrilor pentru poezioarele porcoase pe care le recită pe scenă, acompaniat de tobe. Prin această abordare neconvențională, adevăratul Rudy Ray Moore a intrat în istorie drept nașul muzicii rap.

Oricât s-ar prăpădi de râs spectatorii la numerele sale, pentru Rudy nu-i suficient. Dacă se promovează din oraș în oraș, îi va lua o eternitate să devină celebru în toată țara. Dibuiește o scurtătură: va deveni star de cinema, iar prin filmele sale va reuși să distreze toți afro-americanii din SUA în același timp!

Recomandări

Ultimul infractor român „refugiat” în Italia, după o condamnare simbolică. Juristul Irinel Caius Iliescu și-a terorizat iubita până când femeia s-a aruncat de la etajul 15

Problema e că Hollywood nu-l vrea. E o vreme în care actorii negri primesc doar roluri de servitori sau de răufăcători. Nu-i loc în industrie pentru o peliculă dedicată lui Dolemite, care se vrea a fi un erou al ghetoului și un sex-simbol.

Rudy tot nu renunță. Își va turna singur filmul, chiar dacă n-are habar cum funcționează cinematografia. Recrutează prieteni apropiați, actori de mâna a doua și tehnicieni studenți, hotărât să-și vadă chipul pe marele ecran. Va fi un drum lung și zgâlțâit…

Ca un Cadillac încăpățânat

„Numele meu e Dolemite” începe greu de tot. Primele 30 de minute sunt pline de umor bizar și pueril, din cauza poeziilor obscene născocite de Rudy. Mă refer la versuri de genul „Dolemite mi-e numele / Și ruperea bu***giilor mi-e renumele”. Deși publicul râde până se-neacă, eu n-am reușit nici să zâmbesc.

Din fericire, odată ce eroul pune ochii pe Hollywood, filmul demarează în trombă.

Recomandări

Conform ultimului recensământ, Parlamentul României ar trebui să aibă cu 66 de aleși mai puțin. Câți deputați și senatori ar pierde Bucureștiul

Continuând analogia auto, „Numele meu e Dolemite” e ca un luxos Cadillac DeVille din anii 70, roz strident. Te urci la volan neștiind exact cum să abordezi așa o mașinărie exotică, dar sperând că te-așteaptă o călătorie pe cinste. Totuși, vehiculul refuză să pornească. Devii confuz, irascibil.

Dacă alegi să cobori acum, vei rămâne mereu cu o amintire neplăcută. Dar dacă te-ncăpățânezi și mai răsucești cheia de câteva ori, tusea motorului va înceta și vei pleca la o plimbare de neuitat.

Marea revenire a lui Eddie Murphy

Eddie Murphy e pur și simplu radioactiv, degajând o vitalitate copleșitoare. La 58 de ani, talentatul actor american e la fel de sprinten și de haios ca la 30. Domină fiecare scenă în care apare, indiferent că împarte ecranul cu Snoop Dogg, Wesley Snipes sau Chris Rock.

Fii sincer: când l-ai văzut ultima oară într-un film? În „Norbit?”? Ăsta a apărut acum 12 ani. „Casa Bântuită”? E vechi de 16 ani. De „Doctor Dolittle” sau „Profesorul trăsnit” nici nu mai zic…

Recomandări

Revoluția inteligenței artificiale începe să dea rateuri. The Economist: Nu va oferi profiturile uriașe estimate

Cred că „Dolemite” se va dovedi a fi marea revenire în prim-plan a lui Eddie Murphy, care primește ocazia să dicteze o atmosferă electrică, dar și să-și dezvăluie latura sensibilă. E un artist demențial care încă are multe de oferit.

Cerințe: engleză, nivel mediu

Subtitrările în română nu pot reproduce farmecul dialogului original, deci spectatorii care nu se-mpacă bine cu engleza pot rata complet gustul replicilor mai colorate. În engleză sună oarecum haios și natural, dar în română e doar grosolan.

Asta poate deveni o problemă, fiind vorba despre un film extrem de vulgar. Când auzi „f*ck” pe bandă rulantă, simți doar că urmărești un film american. Dar când citești „în p*** mea” de zeci de ori, parcă ești între pereții unei toalete publice.

O lecție de optimism și perseverență

Lăsând deoparte subtitrările, biografia comică pusă-n scenă de Craig Brewer e genul de film care te face să zâmbești, să-l îmbrățișezi pe cel de lângă tine și să prinzi curaj în propriile-ți forțe.

E o poveste despre succes improbabil, despre satisfacția ce poate veni odată cu asumarea unor riscuri nebunești, despre îndrăzneala de a te opune standardelor.

După cum bine spune protagonistul, „Țintiți spre Lună, iar dacă ratați, întindeți naibii mâna și apucați o stea!”.

„Numele meu e Dolemite” e un nou film original marca Netflix, deci poți să-l urmărești online pe platforma de video streaming.

Nota: 8/10.

Urmărește-ne pe Google News