EXCLUSIV. Pepe, strigat Șarpe sau Schilodu’ în cartier. Nici măcar în copilărie nu i se spunea pe numele lui adevărat!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pepe era strigat Șarpe sau Schilodu în cartier - iată una din amintirile din copilărie pe care cântărețul ni le-a împărtășit când l-am provocat să rememoreze cele mai frumoase și mai amuzante momente prin care a trecut alături de gașca de prieteni. Și acum, la 38 de ani, aventurile trăite atunci îl amuză teribil. Libertatea: Sigur noua emisiune pe care o prezinți, “Gashka mare”, ți-a trezit amintiri... Gașca ta de prieteni cât de mare e?Pepe: Gașca mea de prieteni e din ce în ce mai mare! Iar când mă întâlnesc cu ei, , ne distrăm la fel de tare ca în copilărie! Acum au crescut și nepoții mei și îi implic și pe ei în jocurile noastre. Jucăm cărți pe porunci, tot felul de jocuri de îndemânare și inteligență. Este foarte distractiv.
Cuprins:
Pepe era strigat Șarpe sau Schilodu în cartier: «Habar nu am de unde mi se trag poreclele astea două...»
La ce vârstă ai intrat prima oară într-o gașcă? Și ce poreclă ți s-a dat?
Cred că aveam 11-12 ani când am intrat în prima gașcă, o gașcă de la bloc, de cartier. Aveam și o poreclă, Pepiță. De aici mi se trage numele Pepe. De asemenea, mi se mai spunea Șarpe sau Schilodu’. Culmea este că și în ziua de azi, când ajung prin cartier pe la mama, sunt strigat așa de doi dintre prietenii mei din copilărie! Habar nu am de unde mi se trag poreclele astea două...
Ești foarte apropiat de prietenii din gașca ta? Ce sacrificii ori gesturi ești gata să faci pentru ei?
Întotdeauna am fost apropiat de prietenii mei și am ținut la ei. Când eram mici, eram dispuși să facem orice unii pentru alții. În timp însă, pe măsură ce se schimbă prioritățile și viața fiecăruia dintre noi își urmează propriul curs, lucrurile se mai schimbă. Nu pot să spun că am același grup de prieteni ca acum 25-30 de ani, dar câțiva dintre cei de atunci îmi sunt în continuare apropiați. Cred în continuare că o prietenie adevărată se bazează, în primul rând, pe încredere.
«Mergeam la ștrand fără să plătim, pentru că săream gardul»
Au existat momente critice pentru tine sau pentru unul dintre prieteni, când toată gașca s-a mobilizat?
Da, au existat asemenea situații. În general, au fost legate de evenimente triste, dar și de “golăneli” de cartier, când eram toți pentru unul și unul pentru toți, adică dispuși să mâncăm bătaie unii pentru ceilalți…
Care sunt cele mai amuzante întâmplări prin care ai trecut cu gașca?
Au fost multe, în diferite etape. De exemplu, mergeam la bairamuri neinvitați. Aveam frați mai mari pe care ne bazam, în caz de ceva neplăceri. Sau mergeam la ștrand fără să plătim, pentru că săream gardul. Alteori, jucam fotbal în locuri nepermise și loveam trecătorii cu mingea. A fost după aceea etapa în care cântam cu chitara în fața blocului, veneau gagicuțele în jurul nostru, iar noi ne consideram plini de șarm. Mai arunca, uneori, un vecin câte o pungă plină cu apă în capul nostru, pentru că făceam gălăgie, dar nu mai conta...
Prin momente grele ai trecut?
Da, am trecut prin multe... Cel mai greu mi-a fost atunci când a murit prietenul meu cel mai bun, Ameo, într-un accident de mașină. S-a întâmplat chiar de ziua lui, în anul 2000. Era ca și fratele meu. Un băiat extraordinar, mult mai mare decât mine, sergent major, un băiat serios și muncitor care avea mare grijă de noi. Ne-am mobilizat toți prietenii. Atunci am simțit ce înseamnă să pierzi un prieten adevărat.
Cu cine ești prieten din lumea showbizului, a televiziunii?
Nu mai este nici un secret pentru nimeni că Liviu Vârciu este ca un frate pentru mine. De asemenea, m-am împrietenit cu Cosmin Seleși, Temișan și Ozana. Îi iubesc și îi respect foarte mult pe nașii mei, Andra și Cătălin Măruță. De fapt, eu sunt prieten cu toți colegii mei.
