Cronică de film | „Rupt de realitate”, un thriller psihologic care scoate la iveală detectivul din tine. Poți rezolva misterul?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când doi îți spun că ești beat, te duci și te culci. Dar dacă tu știi sigur că n-ai pus strop de alcool pe limbă, oricât te-ar contrazice restul? Cam așa stau lucrurile în „Rupt de realitate”, un thriller psihologic în care bariera dintre real și fictiv s-a defectat.
Cuprins:
Noul film al lui Brad Anderson („Mașinistul”) ne pune în pielea lui Ray Monroe (Sam Worthington), un alcoolic în recuperare, care încearcă să-și repună pe picioare căsnicia.
În drum spre casă după o petrecere de Ziua Recunoștinței, familia Monroe face o scurtă oprire în parcarea unei benzinării. În timp ce soția (Lily Rabe) e plecată la toaletă, fiica se aventurează pe un șantier de construcții și se accidentează, fracturându-și brațul și lovindu-se la cap. Ray face tot posibilul s-o prindă la timp, dar se izbește și el cu tâmpla de ciment.
Deși au căzut de la mare înălțime, amândoi își recapătă cunoștința. E timpul să gonească până la cel mai apropiat spital, unde micuța Peri (Lucy Capri) va fi supusă unui RMN cranian. Un medic le conduce pe fată și pe mamă în laborator, în timp ce Ray e rugat să aștepte la recepție.
După ore întregi, cere să-și vadă familia. Surpriză: niciun angajat al spitalului nu are idee despre ce vorbește, toți jurând că el a venit neînsoțit. Numele copilului nu apare pe nicio listă, iar aparatul RMN nu a înregistrat vreo activitate recentă.
Ce se-ntâmplă aici?! Oare Ray e victima unei conspirații sinistre sau s-a lovit așa puternic la cap încât delirează? Poliția îi oferă o mână de ajutor în deslușirea misterului, dar bărbatul știe că nu poate dezgropa răspunsurile decât pe cont propriu.
Nu cumva am mai văzut filmul ăsta?
Dacă în lista filmelor tale preferate se regăsesc titluri precum „Total Recall” al lui Verhoeven, „Memento” al lui Nolan sau „Shutter Island” al lui Scorsese, pariez că-ți va plăcea și „Rupt de realitate”. Rețeta e similară: un protagonist confuz se simte prins într-o conspirație extraordinară, dar pe parcursul investigației sale ajunge să se îndoiască de propria rațiune.
Nu spun că „Rupt de realitate” se poate trage de șireturi cu celelalte trei, pentru că în mod cert nu se ridică la valoarea lor artistică. Imaginea nu impresionează, povestea nu-i la fel de bine cusută, iar dezvăluirea nu te îndeamnă să apeși „replay” imediat după vizionare.
Totuși, se poate mândri cu actori convingători, o enigmă captivantă și o soluție neașteptată. Ne întrebăm încontinuu dacă adevărul se va dovedi a fi varianta A sau B, fără să luăm în calcul un eventual răspuns C.
Cu nervii întinși și degetul pe trăgaci
În general, Sam Worthington nu e recunoscut drept cel mai talentat actor, dar aici chiar nu avem ce-i reproșa. Iritat de tupeul cu care e mințit și de naivitatea polițiștilor, își dă seama că e singur împotriva tuturor. Nedumerirea degenerează în paranoia, pavând calea sângeroasă către agresivitate.
Conversații surprinse întâmplător îi dau de înțeles că întreaga clinică ar gravita în jurul unei rețele de traficanți de organe, ceea ce înseamnă că trebuie să acționeze rapid.
Veșnic criticat de soție că nu luptă suficient pentru familia lor, Ray cade în extrema opusă: dac-ar pune acum mâna pe-un pistol, și-ar croi drumul spre adevăr printre cadavrele celor care i se opun. Niciodată nu s-a simțit mai determinat.
Ce se-ntâmplă aici?!
Regizorul Brad Anderson îl sufocă pe protagonist într-un mediu închis și ostil, un spital-labirint în care laboratorul de imagistică e ba la subsol, ba la etajul 3. Ray nici nu apucă să se orienteze în spațiu, că cineva apare mereu de după colț, înarmat cu seringi pline de sedative. Medicii, recepționerele, paznicii – cu toții s-au pus de acord să-l trântească la pământ.
De parcă situația nu era suficient de tensionată, teoria traficului de organe amplifică stresul: salvarea celor dragi devine o cursă contra-cronometru.
Pregătește-ți lupa!
Dacă ți-e poftă de un film anternant, cred că „Rupt de realitate” („Fractured”) va scoate la iveală detectivul din tine. Oricât de mult ai empatiza cu eroul, faci constant câte-un pas înapoi ca să reflectezi asupra imaginii de ansamblu, să pui indiciile cap la cap.
Nu e original, nu revoluționează nimic și chiar poate mirosi a stătut pe alocuri, dar – dacă accepți lucrurile astea – nici nu dezamăgește.
Poți investiga online misterul, pe Netflix.
Nota: 7/10.
