„The Farewell”. Merita Awkwafina Globul De Aur? | CRONICĂ

Emigrată din China la o vârstă fragedă, tânăra Billi (Awkwafina) stă cu chirie într-un apartament din New York, împreună cu părinții. Deși a rupt aproape toate legăturile cu țara natală (nici măcar limba maternă n-o vorbește grozav), fata a rămas extrem de apropiată de bunica ei.

Bătrâna Nai Nai (Shuzhen Zhao) încă locuiește în Changchun, dar vorbește mereu la telefon cu nepoata ei preferată și o cicălește cât se poate de drăgăstos: ”Te-ai îmbrăcat suficient de gros?”, ”Ai prieteni pe-acolo?” etc.

Din păcate, relația lor adorabilă se apropie de sfârșit. Nai Nai e diagnosticată cu cancer pulmonar în stadiu terminal, iar medicii îi mai dau vreo două-trei luni de trăit.

The Farewell cronică de film Globurile de Aur — Nai Nai (Shuzhen Zhao) și Billi (Awkwafina) / Foto: A24

Tot neamul află de verdict, dar decide că e mai bine ca bunica să nu știe. Rezultatele analizelor sunt falsificate, iar boala e deghizată într-un fleac.

Imediat după vestea-șoc, un nepot anunță că se va căsători. Nunta din China e însă un simplu pretext pentru ca toată familia să se strângă laolaltă, să aibă ocazia să-și ia adio de la Nai Nai. Fără ca ea să se prindă, bineînțeles.

Recomandări

EXPERIMENT LIBERTATEA. Am fost pentru câteva zile studentă la controversata „universitate” a fraților Tate. Ce am descoperit pe platformă și la cursuri

Văzând cât de afectată e Billi, părinții îi recomandă să rămână acasă, în New York. Fata nici nu vrea să audă de așa ceva! Va strânge din dinți, își va șterge lacrimile și va participa la reuniune, numai s-o poată îmbrățișa pe Nai Nai pentru ultima oară.

Zâmbim incomod

Deși se vorbește aproape numai în chineză, iar distribuția e plină de nume asiatice, ”The Farewell” e o producție americană. Filmul scris și regizat de chinezoaica Lulu Wang se vrea a fi comedie-dramă, dar jur că n-am reușit să văd partea comică în toată această situație.

Să zicem că stângăcia mirilor e cât de cât simpatică, ținând cont că nu erau pregătiți să facă pasul ăsta. Iar Awkwafina e carismatică pe alocuri, când sparge momentele stânjenitoare cu glumițe.

Dar în loc să râdem cu poftă, mai degrabă zâmbim incomod. Atmosfera generală e una apăsătoare, deprimantă și bizară, iar umorul nu funcționează tocmai pentru că auzim în fiecare secundă cum ticăie ceasul bunicii. Chiar dacă nu se vorbește pe față despre moartea iminentă, prezența ei se simte în fiecare cadru.

Recomandări

Rețeta de succes a lui Țuțu de la ROMARM. Sau cum sar epoleții când statul iese la cumpărături și niciun partid nu se supără. Oare de ce?

Mixul de tragedie și comedie a fost o idee bună, promițătoare, dar regizoarea n-a știut să jongleze și a rămas doar cu bila neagră în mână.

Fiecare cu părerea lui

Povestea înaintează nu prin acțiune, ci prin dialog – lucru care sigur îi va plictisi pe mulți spectatori.

Neștiind că e bolnavă, Nai Nai se implică masiv în organizarea nunții: ea negociază meniul, ea îi coordonează pe miri în fotografiile oficiale, ea e așa-numitul ”Wedding Planner”.

În paralel, nuntașii dezbat diferențele culturale dintre Orient și Occident. Billi și părinții ei se consideră americani cu acte-n regulă, în vreme ce rudele rămase în China se mândresc cu originile lor. ”O fi într-adevăr mai bun traiul în SUA?” e întrebarea de pe buzele tuturor.

Se discută despre tradiție și identitate, dar numai la un nivel superficial. Nu există replici memorabile, nu se încinge conversația și nu se trag concluzii clare. Totul e lăsat intenționat în aer, ca să reflectăm noi înșine asupra acestor chestiuni.

Recomandări

Parlamentarii așteaptă explicații de la ASF în legătură cu problemele găsite la Euroins. „Ce s-a întâmplat la City, Carpatica și Astra nu trebuie să se repete”

Fie, ne punem mintea la contribuție, deci ”The Farewell” e un bun punct de pornire pentru conversații aprinse cu prietenii. Dar filmul tot nu livrează nimic substanțial, în sensul ăsta. E doar un imbold.

Merita Globul de Aur?

Rolul lui Billi i-a adus Awkwafinei Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un film musical/comedie, devenind astfel prima asiato-americancă distinsă cu acest premiu. Bravo ei, dar chiar îl merita? Dacă eram prezent la ceremonie, nu m-aș fi grăbit să aplaud.

Prestația ei mi s-a părut ștearsă, monotonă, lipsită de sclipiri care s-o evidențieze. Pe bună dreptate, e posomorâtă din cauza teribilei vești primite.

Dar în condițiile astea, Awkwafina avea de ales între două abordări: fie să izbucnească constant în crize sfâșietoare de plâns, fie să-și suprime total emoțiile ca să nu se dea de gol. Ea a ales calea de mijloc: o atitudine pleoștită, banală din punct de vedere dramatic. Joacă decent, dar pălește în mulțimea de actori.

O tragedie albă

”The Farewell” pleacă de la o premisă incredibil de promițătoare, dar livrează ceva fad. Relația nepoată-bunică ne emoționează în contextul macabru, dar nu atât mulțumită unei povești bine spuse, cât faptului că suntem oameni și putem empatiza cu pierderea cuiva drag. E mai degrabă meritul naturii umane decât al lui Lulu Wang.

Dacă ștampila ”comedie-dramă” îți face cu ochiul, te sfătuiesc să-ți recalibrezi așteptările. Decât comedie neagră, mai degrabă aș numi-o tragedie albă.

Găsești ”The Farewell” în magazine pe DVD și Blu-ray, dacă n-ai pe ce altceva să dai banii.

Nota: 6,5/10.