Am ajuns în Canada datorită profilului de Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu mi-a plăcut niciodată să îmi fac viața publică. Nu am obiceiul să postez ce mănânc pe Facebook. Nici măcar pozele din vacanțe nu le împart cu alții. în vara anului 2010 însă, nu știu ce m-a apucat, am avut o activitate intensă pe această rețea de socializare. Am început să public zilnic postări referitoare la munca de la serviciu. Ajutam firma pentru care lucram, promovându-i produsele de pe contul meu personal de Facebook. șefii mei nu mi-au fost niciodată recunoscători pentru acest efort suplimentar. La un moment dat, am primit un mesaj de la o doamnă pe care nu o aveam în lista mea de prieteni. Arăta foarte bine, părea să aibă în jur de 40 de ani. Mi-a scris că era foarte mulțumită de unul din-tre produsele noastre, pe care îl comandase din România. Era stabilită în Canada. I-am mulțumit și cam atât.
Peste câteva zile, am primit un nou mesaj de la ea. între timp, îmi ceruse cerere de prietenie și o adăugasem în lista mea. Mi-a zis că urma să vină cu-rând în țară și mi-a propus să ne vedem la o cafea. Mi s-a părut destul de ciudată propunerea ei, așa că nu i-am răspuns.
Am continuat să promovez imaginea și produsele firmei. De viața personală nu prea aveam timp. Ultima mea relație se încheiase urât, cu hainele aruncate pe jos și pahare sparte. Fostul iubit m-a înșelat cu verișoara mea. Mi-am jurat să nu mai am încredere în nimeni, niciodată.
Am și uitat de doamna de pe Facebook când, aflându-mă la serviciu, la începutul toamnei, am primit un telefon de la recepție. Mi s-a comunicat că eram așteptată în holul firmei de o femeie elegantă, care se prezentase ca Adriana Smith. Primul meu gând a fost că aveam o clientă nemulțumită, care a venit să re-clame vreun produs. Nu m-am grăbit să cobor. Când m-am dus, am fost surprinsă de reacția celei care mă aștepta.
— Iulia, ce bine îmi pare să te văd! m-a întâmpinat ea cu un zâmbet larg.
Privirea ei albastră ca cerul m-a impresionat. A întins mâna, politicoasă. Era chiar foarte elegantă în costumul din două piese lila și pantofii cu toc, asortați.
— Da, eu sunt. Sper că nu ați găsit un produs defect...
— Defect? Nici vorbă! Sunt Adriana Popa, de pe Facebook Acolo mi-am păstrat numele de fată pentru a fi găsită mai ușor de rudele și prietenii din țară, dar mi l-am schimbat după căsătorie.
Abia atunci am recunoscut-o. Nu înțelegeam ce căuta acolo, dar m-a cucerit prin deschiderea pe care o afișa. M-a invitat la o cafea, la finalul programului. Ne-am dus la o terasă din centru. Adriana era directorul unei mari companii din Canada. Ajunsese acolo prin forțe proprii, după câțiva ani de experiență într-o corporație din România. Iar motivul pentru care mă căutase era pentru că își dorea să mă angajeze.
— Nu vreau să mă înțelegi greșit, Iulia. Dacă refuzi oferta companiei noastre, am să îți respect alegerea, însă vreau să mă asigur că înțelegi toate avantajele pe care le oferim angajaților.
— Dar, de ce eu? Cum m-ați găsit?
— Avem o strategie de recrutare puțin... atipică. în primul rând, angajăm români pentru că eu sunt româncă, iar compania îi aparține soțului meu. în al doilea rând, căutăm tineri deschiși, capabili și bine pregătiți. Oferim un job stabil, contract pe viață și o locuință de serviciu. Iar salariul începe de la 4000 $.
— și care sunt criteriile pentru care m-ați ales pe mine?
— Am văzut pe Facebook că nu ai viață personală. în majoritatea pozelor ești singură, iar asta înseamnă că nu te împiedică nimeni să pleci din țară. Iar un alt aspect important a fost acela că promovezi produsele firmei pentru care lucrezi. Iar noi de astfel de oameni avem nevoie!
— în cât timp ai vrea să vin în Canada?
— Noi am vrea cât mai repede, însă te așteptăm atunci când vei lăsa toate lucru-rile în ordine. îți plătim biletul de avion, iar dacă nu reușești să te acomodezi în două luni, plătim și biletul de întoarcere, plus cele două salarii aferente.
După întâlnirea cu Adriana, am avut nevoie să mă plimb putin ca să îmi pun ordine în gânduri. Apoi am sunat-o pe mama și i-am povestit, cuvânt cu cuvânt, discuția cu Adriana. Mama, neîncrezătoare, m-a sfătuit să caut informații despre companie și despre Adriana Smith, ceea ce am și făcut. Am fost din nou impresionată de ceea ce citeam pe internet despre familia și afacerea ei. Am găsit pe un forum și câteva păreri ale unor tineri recrutați în același mod.
Mi-am spus că nu aveam nimic de pierdut dacă încercam. în numai două luni, eram gata de plecare. Am plecat în Canada odată cu Adriana. Era prima dată când zburam și aveam emoții. Mi-a garantat că alesese una dintre cele mai sigure companii aeriene și că vom ateriza cu bine. Așa a fost. După o escală la Londra, am traversat Oceanul. Nu îmi venea să cred că eu eram cea care, cu două luni în urmă, se plictisea îngrozitor și pierdea timpul pe Facebook, ajutând firma să devină cunoscută.
Canada îmi părea o lume de vis. Apartamentul în care am fost condusă era unul ultramodern. Nu îmi lipsea nimic. Am fost lăsată două săptămâni să mă acomodez și abia apoi am început munca. Aveam noroc că îmi plăcuseră limbile străine și știam perfect engleza și franceza. Puteam să mă înțeleg cu toți cei din jurul meu. Oamenii păreau mult mai calmi, dispuși să discute, preocupați de ceilalți. Munca din biroul meu spațios a devenit un hobby. Semăna mult cu ceea ce făceam în țară, numai că lucram la un nivel superior.
Curând, l-am cunoscut pe Bogdan, un tânăr manager al altui departament, angajat de Adriana cu trei ani în urmă. îi era dor de țară și s-a bucurat când i-am fost prezentată. M-a invitat să luăm cina într-un restaurant din zonă. Am acceptat fără să mă gândesc prea mult. Prezența lui era foarte plăcută și, în plus, arăta demențial, ca un fotomodel. în seara aceea, după două-trei pahare de vin, am ajuns în apartamentul lui. Mă comportam complet diferit. Ajunsesem să nu mă mai recunosc. Niciodată nu mă culcasem cu un bărbat din prima seară. Dimineața, Bogdan m-a trezit cu mirosul cafelei și cornuri cu unt de arahide.
Am făcut un duș, apoi am plecat împreună la serviciu. Era vineri. Din acea seară, ne-am mutat împreună, la numai două zile de când ne-am cunoscut. Am sunat-o pe mama ca să-i dau vestea.
— Așadar, m-ai mințit când ai spus că te-a recrutat o doamnă! Aveai un iubit secret!
— Păi... nu chiar, mamă.
M-am bâlbâit pentru că nu știam ce ar fi putut să creadă dacă i-aș fi spus că m-am aruncat în relația aceasta cu capul înainte. Am preferat să o mint și să-i spun că, într-adevăr, pentru Bogdan am plecat în Canada.
Relația noastră este una frumoasă. Ne certăm rar, iar atunci când se întâmplă, amândoi încercăm să găsim soluții pentru a ne înțelege. De un an am fost desemnată să mă ocup de recrutare, pentru că Adriana și soțul ei au mai deschis o firmă. Numai că eu am dat anunț în presa din România, nu am căutat pe Facebook profiles interesante.
într-o zi, am primit un CV pe e-mail. Aveam de gând să îl deschid mai târziu, dar scrisoarea de intenție mi-a atras atenția. Era semnată de... verișoara mea, cea care îmi furase iubitul cu câțiva ani în urmă. îl ruga pe președintele companiei să ia în considerare aplicația ei deoarece își dorea să se stabilească în Canada. Menționa că are în îngrijire un copil minor și că își dorea să-i ofere o viață mai bună. Normal că am șters e-mailul.
Am sunat în țară ca să aflu care era viața verișoarei mele și așa am aflat că fostul meu iubit o părăsise și pe ea, pentru sora ei. în plus, a lăsat-o cu un copil și multe datorii.
Am înțeles că roata se întoarce mereu. Ce oferim primim înapoi. Sunt recunoscătoare pentru viața pe care o am aici. Eu și Bogdan ne petrecem concediile în țară și plănuim ca, odată cu venirea pe lume a gemenilor noștri, să ne aducem și părinții în Canada. Da, urmează să nasc peste trei luni!
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
