Cele mai cunoscute animale și păsări folosite în războaie de-a lungul istoriei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De-a lungul istoriei, războaiele au presupus mobilizarea tuturor resurselor umane disponibile, însă adeseori forțele armate s-au reorientat și au „recrutat” animale și păsări pe care le-au folosit strategic împotriva inamicului.
Cuprins:
Acestea au însoțit oamenii pe câmpurile de luptă îndeplinind diverse roluri, de la transportarea soldaților și muniției sau evacuarea răniților, până la misiuni de localizare a dispozitivelor explozive, operațiuni de căutare și de salvare, detectare a gazelor în tranșee ori protecție sau chiar animale de companie.
Încă de pe vremea lui Alexandru cel Mare, când elefanții erau folosiți pentru a-i intimida și zdrobi pe dușmani, milioane de animale au luptat pe front alături de soldați. De la prietenii domestici ai omului, caii și câinii, până la prezențe exotice precum elefanții, licuricii sau delfinii, toți au luptat împotriva inamicului.
Istoricii spun că în războaie au existat două moduri în care animalele erau folosite: în slujba soldaţilor şi pe post de armă.
Cele mai cunoscute animale și păsări folosite în războaie
În prima categorie se încadrează câinii dotaţi cu truse de prim ajutor, măgarii care transportau materiale de primă necesitate, porumbeii mesageri, şobolanii care detectau minele antipersonal și caii de asalt. La polul opus se situează animalele care erau utilizați pe post de bombe și proiectile.
Dacă dorești să afli cum au luptat animalele și păsările în timpul războaielor te invităm să citești acest articol.
Câinii
Câinii de război există din cele mai vechi timpuri, fiind folosiți de către egipteni, greci, persani și romani. Ei erau antrenați pentru a fi folosiți pe post de iscoade, santinele și urmăritori. Romanii, spre exemplu, aveau formațiuni de luptă organizate în întregime din câini, care erau trimiși în bătălii purtând platoșe metalice cu țepi și armuri din zale. În cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au dresat câinii ca să se târască sub tancurile germane având asupra lor explozivi. Bietele animale „știau” că acolo era mâncarea lor, iar pentru a le acutiza instinctul, sovieticii îi lăsau zile întregi nemâncați. Odată ajunși sub tancurile inamice câinii explodau. Germanii, în schimb, îi foloseau ca paznici în lagărele de concentrare și nu şovăiau când trebuiau să atace. Câinii erau înfometaţi câteva zile pentru a deveni şi mai voraci.
Caii
Caii au fost cele mai importante animale folosite pe câmpurile de luptă, fie că trăgeau carele de război, transportau echipament sau mergeau la luptă călăriți fiind de soldați. Cea mai veche dovadă de folosire a cailor în războaie datează din Eurasia, din perioada 4.000-3.000 î.Hr. Caii folosiți în bătălii au fost de multe tipuri și dimensiuni, în functie de forma de război. Tipul de cal varia în funcție de rolul său, dacă era călărit sau mânat și dacă era folosit pentru misiuni de recunoaștere, pentru atacuri, sprinturi, comunicare sau pentru transport de provizii. Cavaleria de cai a fost trecută pe linia moartă abia după Primul Război Mondial, în favoarea războiului purtat cu tancuri. Câteva cavalerii au mai fost folosite și în cea de-a doua conflagrație mondială.
Delfinii și leii de mare
Începând cu anul 1963, Guvernul SUA derulează un program de dresare a delfinilor şi a leilor de mare pentru a fi folosiţi în războaie. Impresionați de inteligenţa acestor mamifere, marina militară americană le-a folosit încă din timpul războiului din Vietnam pentru a detecta submarine și mine marine, pentru a-i ghida spre casă pe scafandrii pierduți și chiar pentru a-i ucide pe scafandrii inamici. De asemenea, se spune, că delfinii aveau chiar rol de kamikaze, însă Pentagonul a negat această ipoteză, spunând că delfinii plasau materialul exploziv şi se îndepărtau de zona respectivă.
Pisicile
Cele mai vechi exemple referitoare la folosirea pisicilor în războaie datează din perioada Egiptului Antic, în timpul unei bătălii împotriva Persiei. Conștienți de faptul că pisicile erau animale sacre în ochii egiptenilor, persanii au dat drumul pe câmpul de luptă sute de pisici. Când egiptenii au fost nevoiți să aleagă între a răni sau omorî pisicile și a se preda ei au preferat a doua variantă. În Primul Război Mondial, pisicile erau folosite pentru a vâna șobolanii în tranșee, dar și pe post de detectoare de gaze otrăvitoare. Cel mai creativ mod de a folosi o pisică pe post de armă a avut loc în Al Doilea Război Mondial. Armata americană avea nevoie de o metodă de ghidare a bombelor pentru scufundarea vaselor germane. Se știe faptul că pisicilor nu le place apa și că aterizează întotdeauna în picioare. De aceea, cineva s-a gândit că dacă ar atașa o bombă de o pisică și ar arunca-o în apropierea unei nave inamice, instinctul felinei de a evita apa ar forța-o să ghideze bomba către vaporul ostil.
Elefanții
Elefanții au fost antrenați de oameni pentru a lupta în numeroase bătălii din Antichitate. Principalul scop era acela să atace în forță, să-i calce în picioare pe inamici, să-i împungă cu colții din fildeș și să-i arunce cu trompa. Aceștia purtau deseori armuri. Legendarul general cartaginez Hannibal a folosit o armată de zeci de elefanți atunci când a invadat Roma, în cel de-al Doilea Război Punic. Acesta a rămas fără elefanți cu mult timp înainte ca Roma să rămână fără romani. Tunurile erau principala armă împotriva elefanților.
Porumbeii
Porumbeii au fost folosiți pe post de mesageri pe calea aerului încă din Evul Mediu. Aceste păsări purtau scrisorile împăraților și generalilor datorită abilităților navigaționale și a faptului că se întorcea acasă indiferent de unde zbura. În Primul Război Mondial, porumbelul Cher Ami a salvat viețile a aproape peste 190 de soldați americani după ce a livrat 12 mesaje între forturile din Verdun (Franța) prin care anunța că un atac de artilerie prost direcționat amenința propriile trupe. El a făcut ultima livrare, deși fusese împușcat de mai multe ori.
Șoimii
În Al Doilea Război Mondial, serviciul de informații britanic MI5 și-a dat seama de eficiența porumbeilor și a trimis pe front o echipă de dresori de șoimi pentru a-i prinde în zbor și, astfel, să-i împiedice să ducă dintr-o parte în alta mesaje cruciale. Păsările de pradă reuşeau uneori să prindă câte un porumbel în plin zbor, la fel cum în zilele noastre, pe aeroporturi, şoimii împiedică pescăruşii sau alte păsări să zboare deasupra pistei. Cu toate acestea, păsările de pradă care „patrulau” pe cerul britanic nu au izbutit să doboare prea mulți porumbei.
Șobolanii
În timp de război, șobolanii erau folosiți de armate pentru a distruge proviziile de pe vase, pentru a răspândii diverse boli în taberele inamice. De asemenea, ei se hrăneau cu cadavrele morților neîngropați. În secolul al XXI-lea, șobolanii au fost dresați să inspecteze foste câmpuri de luptă în căutare de mine antipersonal. Datorită simțului lor olfactiv foarte dezvoltat, șobolanii pot să descopere bombele și minele care nu pot fi detectate cu mijloace electronice speciale. Comparativ cu câinele, șobolanul prezintă câteva avantaje în detectarea minelor, și anume antrenarea și întreținerea lor sunt mai ieftine, iar dimensiunea lor redusă scade riscul declanșării accidentale a unei mine.
Șerpii
O echipă de specialişti în reptile a descoperit în urmă cu circa 6 ani, în Sicilia, o specie de șarpe Boa de nisip – Eryx jaculus – despre care se credea că dispăruse de pe insulă. Această specie a fost folosită de grecii antici în anul 405 î.Hr. ca armă pentru a coloniza insula. Ei aruncau din ambarcaţiunile lor aceşti şerpi ca pe nişte proiectile împotriva flotei duşmane. Boa sicilian nu este veninos, dar încercau astfel să creeze panică în rândul dușmanului pentru a aborda cu mai multă uşurinţă ambarcaţiunile inamicilor.
Licuricii
Una dintre cele mai uimitoare contribuții este cea reușită și de Lampyris noctiluca, adică a licuricilor. Ghemuiți prin tranșeele umede și întunecoase, soldații și ofițerii au adunat în sute de borcane mii de licurici. Micuțele lanterne efemere le-au permis acestora să studieze hărți de război și să citească rapoarte secrete și scrisori primite de la cei dragi rămași acasă. Conform unui studiu realizat în urmă cu un deceniu, doar 10 licurici pot furniza aceeași cantitate de lumină ca o lampă stradală modernă.
