Vine tiptil, se instalează comod și nu dă semne ale prezenței sale în organism decât atunci când se află în stadiu destul de avansat, așa încât nu se prea mai poate face mare lucru pentru persoana afectată. Astfel, procentul celor care mor de pe urma cancerului de pancreas, chiar și după ce se urmează variante de tratament și se intervine chirurgical, rămâne mai mult decât alarmant: 98%! Mai mult decât atât, rata de supraviețuire, după diagnostic, este de maximum 5 ani.
Era cunoscută ca fiind o boală caracteristică vârstei a treia, atacând, de obicei, persoane trecute bine de 50 de ani. În ultima vreme însă, a început să atace oameni tot mai tineri. Iar faptul că nu manifestă simptome face ca depistarea ei să fie extrem de dificilă, oriunde în lume, la fel ca și tratamentul ulterior. De ce? Pentru că pancreasul este un organ cu dublu-rol, atât digestiv, cât și endocrin. Pe de o parte, produce fermenții necesari digestiei și bicarbonat, pe de alta, hormonii responsabili de reglarea glicemiei. Prin urmare, pentru depistarea unei boli la nivelul pancreasului este nevoie de un set complex și costisitor de investigații medicale: ecografie abdominală, tomografie, RMN, endoscopie, analize de sânge specifice.