„E doar în capul tău”. Despre bolile psihosomatice și „tristețea care caută o cale de scăpare” în corpul fizic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prin cartea sa, „E doar în capul tău. Povești adevărate despre boli imaginare”, publicată recent în România, la Editura Trei, medicul neurolog Suzanne O'Sullivan ne permite să explorăm lumea bolilor psihosomatice, să-i întâlnim pacienții și să le înțelegem suferința. „Poate că a venit momentul să nu mai schimbăm etichetele și să începem să schimbăm atitudinile față de bolile psihologice”, transmite autoarea irlandeză.
Cuprins:
„Am întâlnit mulți oameni cu o tristețe atât de copleșitoare, încât nu pot suporta să o simtă. În locul suferinței psihice dezvoltă dizabilități fizice. În ciuda logicii, inconștientul oamenilor alege să fie torturați de convulsii sau să fie blocați în scaunul cu rotile decât să simtă durerea dinăuntrul lor”, spune medicul neurolog Suzanne O’Sullivan.
Un astfel de caz, în care simptomul fizic înlocuiește suferința emoțională, este cel al pacientei sale, Pauline. Prima a cărei poveste este expusă în cartea sa de debut, „E doar în capul tău. Povești adevărate despre boli imaginare”, publicată recent și în România la Editura Trei.
Pauline este o tânără bolnavă aproape toată viața ei de adult, ajunsă în cabinetul medicului neurolog în scaun cu rotile din cauza unor convulsii. După numeroase teste, internări și lipsa unor disfuncții organice care să îi explice starea, Pauline și membrii familiei află despre mecanismele de protecție care se manifestă când o persoană are o amintire, o suferință emoțională prea dureroasă de suportat. Și despre felul în care acea emoție se transformă într-o dizabilitate fizică. Iar creierul său, în cazul convulsiilor nonepileptice, se stinge pentru un minut ca să o protejeze.
Pentru o clipă, m-am gândit la comportamentul bolii lui Pauline. Cum fiecare episod o lovea atunci când aceasta se confrunta cu o provocare sau când viața ei era pe punctul de a se schimba. Suzanne O’Sullivan:
Acesta este doar începutul unei incursiuni în lumea din interiorul nostru, dar și în cea de lângă noi, a bolilor psihosomatice. O lume deseori plină de prejudecăți, de negare, în căutarea unor dovezi că suferința este reală, iar un diagnostic fizic o validează în ochii pacientului, ai familiei, ai societății.
Titlul cărții, o trimitere ironic amară, sumarizează nu doar credința comună descoperită de O’Sullivan pe parcursul a peste 20 de ani de practică medicală, ci și reticența medicilor specialiști de a lua în calcul și a comunica pacienților cauza emoțională a unor boli invalidante.
Dar mai cu seamă, „E doar în capul tău” prezintă perspectiva pacienților, drumul parcurs de ei până în punctul în care se văd confruntați cu însăși problema ascunsă de simptomele fizice: o suferință psihică greu de privit.
Tulburare psihică, dar răul e fizic
Într-o astfel de tulburare, oamenii trăiesc simptome de rău fizic. Cele mai frecvente pot fi oboseala și durerea. Pentru medicul neurolog, boala psihosomatică se va manifesta adesea ca pierderea unei funcții, ca paralizia sau pierderea auzului. Dar fără a exista o cauză organică.
Se manifestă ca o boală a fizicului, cu dureri reale, însă cauza lor este una psihică, iar aceste afecțiuni țin de domeniul psihologiei, psihoterapiei și psihiatriei.
Locul unde Pauline nu dorește inițial să meargă pentru că „nu e nebună”, iar Mark, logodnicul său, încearcă să afle ce alt tratament medicamentos mai poate exista, pe lângă cele șapte pe care le urmează deja. Și care nu-i îmbunătățiseră acesteia viața prea mult până atunci.
„Bolile psihosomatice sunt simptome fizice care maschează stresul emoțional. Însăși natura fizică a simptomelor ascunde stresul de la originea acestora, deci este firesc ca persoanele afectate să caute o boală medicală care să le explice suferința. (...) Aceste tulburări nu presupun absența bolii. Uneori există un diagnostic medical, dar dizabilitatea este disproporționat de mare față de acest diagnostic. Aici intră în discuție factorii psihologici ce influențează afecțiunile medicale”, precizează autoarea.
„Tulburările psihosomatice sunt remarcabile pentru lipsa lor de respect față de toate părțile corpului”
Aceste afecțiuni sunt boli ca nicio alta, spune ea. „Nu ascultă de nicio regulă. Chiar și prin comparație cu cea mai agresivă boală multisistemică, tulburările psihosomatice sunt remarcabile pentru lipsa lor de respect față de toate părțile corpului. Nicio funcție a corpului nu este cruțată sau ignorată. Și cât de ușor și repede sar aceste tulburări dintr-un loc în altul, ca niște rozătoare încercând să nu fie prinse”.
Imediat ce un simptom psihosomatic e descoperit, acesta dispare și, atenție, apare altul în altă parte. (...) Dar ceea ce migrează nu e nici un animal, nici un organ, cum credeau vechii greci. E tristețea. Și caută o cale de scăpare.Suzanne O’Sullivan, medic neurolog:
Infirmarea diagnostică a unor patologii severe, așa cum s-a întâmplat în cazul unor pacienți tratați de dr. Suzanne O’Sullivan - printre care se află scleroza multiplă, paralizia, convulsiile epileptice, orbire, amnezia, durerile cronice - ar putea fi o veste bună pentru aceștia. Însă ea nu e primită niciodată cu ușurare sau acceptare.
Comunicarea cauzelor psihogene ale bolii este, din perspectiva autoarei cărții, cea mai grea misiune, mai dificilă decât aceea de a confirma povara unei patologii necruțătoare.
O primă cauză se referă cu precădere la necesitatea confruntării pacientului cu propria durere psihică, cu emoții refulate și aspectele dureroase ale vieții psihice.
A doua cauză este confruntarea cu prejudecățile societății și lipsa de compasiune și înțelegere a celor din jur, fie că sunt membri ai familiei, prieteni sau angajatori cărora pacientul trebuie să le arate o dovadă a incapacității sale.
Iar consultul unui medic psihiatru sau psihoterapia sunt, de cele mai multe ori, respinse vehement.
„Să schimbăm atitudinile față de bolile psihologice”
Tocmai de aceea, „E doar în capul tău. Povești adevărate despre boli imaginare” este o invitație trimisă societății și indivizilor de a privi cu mai multă compasiune această realitate, potrivit autoarei.
„Evaluarea psihologică nu are de ce să fie altceva decât un test de explorare. Din nefericire, pentru mulți pacienți este dificil să facă acest ultim pas în procesul de diagnostic. Mersul la psihiatru înseamnă pentru unii renunțarea la ideea bolii fizice; odată cu aceasta pierd validarea suferinței lor.
Că boala are o origine fizică, acest lucru le poate păstra oamenilor demnitatea în fața suferinței, dar cu cât un om neagă mai puternic diagnosticul psihiatric și își imaginează o paradigmă fizică pentru a-i explica boala, cu atât mai îndelungată va fi boala. Poate că a venit momentul să nu mai schimbăm etichetele și să începem să schimbăm atitudinile față de bolile psihologice”, încheie dr. Suzanne O’Sullivan.
- Suzanne O'Sullivan este medic neurolog și face parte din echipele specializate în epilepsie din cadrul Spitalului Royal London, al Spitalului Național de Neurologie și al Societății de Epilepsie din Marea Britanie. Lucrează cu pacienți cu tulburări psihogene, dar și cu pacienți bolnavi de epilepsie.
