Ce este hara-kiri? Care este diferența dintre hara-kiri și seppuku
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Atunci când ne gândim la Japonia primele lucruri care ne vin în minte sunt, într-o ordine aleatorie, denumirea de Țara Soarelui Răsare, brandurile Sony, Toyota sau Honda ori bomba atomică de la Hiroshima și Nagasaki în Al Doilea Război Mondial.
Cuprins:
Dincolo de toate acestea, însă, îndepărtata țară asiatică este una bogată în tradiții și obiceiuri, iar unele dintre ritualuri continuă să fie relevante și în zilele noastre.
Cu siguranță mulți au auzit, și nu o odată, despre hara-kiri sau seppuku, însă puțini sunt aceia care știu cu adevărat ce înseamnă, de unde provin sau ce reprezintă pentru cultura niponă. De aceea, ne-am gândit ca în acest articol să vorbim despre această veche tradiție japoneză ce datează de nouă secole.
Ce este hara-kiri și în ce constă acest ritual?
Acest ritual sacru are rădăcini adânci în tradiția și cultura japoneză. Hara-kiri sau harakiri este un ritual onorabil de sinucidere, care era practicat mai ales de către celebrii luptători japonezi antici, cunoscuți sub numele de samurai.
Actul în sine consta în introducerea unui pumnal sau a unei săbii scurte denumită „wakizashi” în partea stângă a abdomenului și eviscerarea acestuia până în partea dreaptă, iar în cele din urmă întoarcerea sabiei înspre sus.
Fiind o metodă extrem de dureroasă și lentă de sinucidere, cel care efetua ritualul era asistat de un martor, denumit „kaishakunin”. Când durerile deveneau insuportabile, acesta avea misiunea de a-i reteza capul samuraiului cu o sabie „katana”.
Femeile samurai desfășurau un altfel de ritual de sinucidere, care se numea „jigai”. Dar, în loc să-și taie abdomenul, ele își tăiau gâtul tot cu un pumnal denumite „tanto” sau „kaiken”.
Când și cum a apărut hara-kiri?
Hara-kiri a apărut în Japonia feudală a secolului al XII-lea și era un ritual pe cât de crud și nemilos, pe atât de onorabil la care recurgea un samurai pentru a se sinucide atunci când suferea o înfrângere, era dezonorat ori dacă era condamnat la moarte.
Începând cu anii 1400, hara-kiri a fost pedeapsa capitală pentru acei samurai care comiteau diverse infracţiuni ce contraveneau codului de conduită Bushido. În acest mod, samuraiul își recăpăta onoarea.
Codul Bushido putea fi refuzat de orice samurai, însă din acel moment, acesta devenea așa numitul „ronin”, adică un samurai fără stăpân.
Ceva mai târziu, spadasinii au avut o tentativă de a modifica sensul acestui ritual și să-l folosească pentru a evita să fie capturați atunci când pierdeau o luptă. În același timp, hara-kiri mai era folosit pentru a protesta şi pentru a-și exprima durerea pentru moartea unui lider iubit.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, ritualul a început să dispară treptat în rândurile unor samurai, însă nu în totalitate. Astfel, în loc de sinucidere, nobilii săraci japonezi preferau să găsească alte metode pentru a renunța la viață.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, după lansarea bombelor atomice de la Hirshima și Nagasaki, împăratul a hotărât capitularea. Câțiva generali din armata niponă nu au îndurat umilința și și-au luat viața prin harakiri în sala de ceremonii a palatului imperial din Tokyo.
Câte tipuri de hara-kiri există?
Ritualul hara-kiri era de două feluri: voluntar și obligatoriu. Hara-kiri care se efectua în mod voluntar a evoluat în timpul războaielor din secolul al XII-lea ca metodă de sinucidere folosită frecvent de samurai.
Dacă erau învinși pe câmpul de luptă, aceștia alegeau să evite rușinea de a ajunge prizonier în mâinile inamicului.
De asemenea, erau situații când un samurai desfășura hara-kiri pentru a-și demonstra loialitatea față de stăpânul său urmându-l pe acesta în lumea de apoi, pentru a protesta împotriva politicilor superiorului sau ale guvernului sau pentru a ispăși eșecul suferit în luptă.
Ritualul hara-kiri obligatoriu reprezenta metoda de pedeapsă capitală pentru acei samurai care comiteau diverse infracțiuni și care, în acest fel, erau scutiți de rușinea de a fi decapitați de un călău de rând.
Această variantă a predominat în perioada scursă între secolele al XV-lea și al XIX-lea, mai exact până în anul1873, atunci când a fost abolită.
Hara-kiri a căzut în dizgraţie odată cu declinul samurailor de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar practica nu a dispărut total.
- Află și ce înseamnă „ROGER” în imbajul piloților
Care este diferența dintre hara-kiri și seppuku?
Termenul de hara-kiri este folosit de regulă de către europeni pentru a descrie ritualul sinuciderii în care își luau viața japonezii de rând. În schimb, cuvântul tradițional care este folosit în Japonia este seppuku și se referă la oamenii care făceau parte din clasa de elită a societății japoneze.
În esență, cei doi termeni au același înțeles, și anume „tăierea abdomenului”. Doar că, în scrierea japoneză a celor două denumiri, ordinea acestor cuvinte este inversată.
Deci, cei doi termeni au aceeași semnificație și se referă la metoda de sinucidere, cu deosebirea că fiecare are propria interpretare a expresiei și a semnificației. Hara-kiri este o versiune predominant colocvială, în timp ce seppuku este versiunea folosită în scris.
MirunaI 27.07.2023, 23:01
Foarte interesant