Ce este picătura chinezească și când a apărut acest tip de tortură

De unde provine expresia – picătura chinezească

Ființele umane și-au provocat suferințe de neimaginat unele altora încă din zorii timpurilor. De-a lungul secolelor, oamenii au lucrat pentru a concepe forme de pedeapsă și constrângere din cele mai crude. În comparație cu alte dispozitive criminale de tortură, picătura chinezească nu pare la fel de crudă, însă realitatea contrazice această presupunere.

Dispozitivele de tortură medievale foloseau de obicei lame ascuțite, frânghii sau instrumente contondente, însă picătura chinzească funcționa diferit.

Metoda torturii numită ”picătura chinezească” presupune ținerea unei persoane pe loc, imobilizată, în timp ce i se picura încet apă rece pe față, pe frunte sau pe scalp. Stropul de apă rece devine insuportabil, iar victima experimentează anxietate din ce în ce mai crescută în timp ce încearcă să anticipeze următoarea picătură.

Deși există puține dovezi ale implementării sale efective, acest tip de tortură cu apă are o istorie lungă.

Deși nu există date și înregistrări istorice clare, tortura cu apă a fost descrisă pentru prima dată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea de către Hippolytus de Marsiliis. Acesta fost un avocat de succes, dar este cel mai bine cunoscut pentru că a fost primul care a documentat metoda care astăzi este cunoscută sub numele de ”picătura chinezească”.

Recomandări

Confuzie politică. Plutonul candidaților traseiști. Politicianul care a schimbat cinci partide în zece ani

Legenda spune că lui de Marsiliis i-a venit ideea după ce a observat cum picurarea continuă a apei pe piatră a erodat în cele din urmă părți ale stâncii. Apoi a aplicat această metodă la oameni. Pe lângă inventarea acestei metode, Hippolytus de Marsliis a rămas în istorie ca fiind prima persoană care a documentat privarea de somn ca mijloc de tortură.

Descoperă și monumente istorice emblematice distruse de oameni.

Picătura chinezească și bolile psihice

Potrivit ”Encyclopedia of Asylum Therapeutics”, această formă de tortură cu apă a trecut testul timpului, deoarece a fost folosită chiar și în azilurile franceze și germane la mijlocul anilor 1800 ca formă de tratament împotriva bolilor psihice. Unii medici de la acea vreme credeau că nebunia are cauze fizice și că tortura cu apă ar putea vindeca pacienții de suferințele lor mentale.

Convinși că la baza bolilor mintale stă o acumulare de sânge în cap, lucrătorii azilurilor au folosit o „mașină de picurare” pentru a atenua congestia internă. Pacienții erau de obicei legați la ochi înainte ca apa rece să fie eliberată pe frunte la intervale regulate dintr-o găleată de deasupra. Acest tratament a fost folosit și pentru a vindeca durerile de cap și insomnia. Desigur, fără niciun fel de succes, ba dimpotrivă, această formă de reală tortură îi îmbolnăvea și mai tare pe cei cu afecțiuni psihice.

Recomandări

Du-te să votezi, pentru că libertatea nu se servește la fast-food!

Picătura chinezească și Harry Houdini

În cele din urmă, totuși, Harry Houdini a fost cel care a făcut faimoasă expresia ”picătura chinezească”.

În 1911, celebrul iluzionist a construit un rezervor cu apă, în Anglia, pe care l-a numit „Celula chinezească de tortură cu apă”. Cu ambele picioare legate, acesta a fost coborât în apă cu capul în jos. După ce privitorii l-au observat prin peretele de sticlă al rezervorului, acesta a dispărut printr-un truc ce l-a făcut celebru ca iluzionist. Houdini a executat trucul pentru prima dată în fața unui public pe 21 septembrie 1912, la Berlin.

Efectele picăturii chinezești

Există foarte puține dovezi referitoare la eficacitatea torturii cu picătura chinezească în scopul interogatoriului. Metoda în sine provoacă leziuni psihice de durată la victime proporționale cu intensitatea expunerii.

Serialul de televiziune MythBusters a investigat eficacitatea torturii cu apă și, deși a fost găsită destul de eficientă, ei au remarcat că echipamentul de imobilizare era, de fapt, cel care provoca chinul. În cazul persoanelor libere, aflate în stare de relaxare, efectul picăturii constante nu era nici pe departe atât de grav.

În plus, cu cât durata expunerii la picătura chinezească este mai lungă, cu atât daunele mai grave, ducând la psihoză. În timpul episodului de psihoză, victimele experimentează iluzii, halucinații și pierderea contactului cu realitatea.

Urmărește-ne pe Google News