Sarea Epsom se găsește de obicei în farmacii, drogherii și magazinele cu produse pentru baie sau chiar pentru grădinărit. Seamănă cu sarea grunjoasă, însă compoziția și întrebuințările ei sunt cu totul diferite. Se dizolvă ușor în apă și poate fi folosită pentru băi, pentru curățarea anumitor suprafețe, în proiecte decorative și, atunci când plantele au nevoie de magneziu, în grădină. Pentru a folosi sarea Epsom în mod corespunzător, este important să știm ce conține și în ce situații poate fi într-adevăr de ajutor.
Cuprins:
În ciuda numelui, sarea Epsom nu este sare alimentară. Este denumirea obișnuită a sulfatului de magneziu, o substanță formată din magneziu, sulf și oxigen. Produsul vândut cel mai des sub această denumire este sulfatul de magneziu heptahidrat, ceea ce înseamnă că în structura cristalelor sale se găsește și apă.
Are aspectul unor cristale albe sau transparente, asemănătoare cu sarea grunjoasă. Gustul este amar, iar una dintre denumirile mai vechi ale produsului este chiar „sare amară”. Spre deosebire de sarea de bucătărie, care este clorură de sodiu, sarea Epsom nu conține sodiu și nu se folosește pentru a da gust mâncării.
Denumirea ei provine de la orașul Epsom din Anglia, cunoscut pentru izvoarele sale bogate în săruri minerale. Apa acestor izvoare a început să fie folosită în urmă cu câteva secole, iar sulfatul de magneziu a rămas legat de numele localității.
Sarea Epsom se dizolvă repede în apă, mai ales dacă aceasta este caldă. Această proprietate explică întrebuințarea ei în baie și în diferite soluții pentru casă sau grădină.
Cele două produse seamănă la vedere, dar nu se pot înlocui unul pe altul. Sarea alimentară este alcătuită în principal din clorură de sodiu și este folosită în mâncare, la murături și la conservarea unor alimente. Sarea Epsom este sulfat de magneziu și are alte proprietăți.
Sarea Epsom nu se pune în preparate culinare și nu poate înlocui sarea grunjoasă. Nici faptul că un produs este numit „sare” nu înseamnă că poate fi consumat fără restricții. În chimie, cuvântul desemnează o categorie largă de substanțe, nu numai sarea din solniță.
Există și o diferență între sarea Epsom vândută pentru baie, cea destinată grădinăritului și produsele autorizate pentru administrare internă. Pot avea aceeași substanță de bază, însă standardele de puritate, aromele, coloranții și indicațiile de pe ambalaj pot fi diferite. Un produs cumpărat pentru plante sau pentru curățenie nu trebuie sub nicio formă ingerat.
Sarea Epsom este folosită de multă vreme pentru băile calde, mai ales după efort fizic, după o zi solicitantă sau atunci când mușchii se simt obosiți și încordați. Cristalele se dizolvă repede, iar baia devine un moment de repaus în care căldura apei ajută corpul să se relaxeze.
Sarea Epsom se recomandă de obicei persoanelor cu dureri musculare. Totuși, nu sunt cercetări care să arate că o baie obișnuită poate corecta lipsa de magneziu din organism. Starea plăcută de după baie poate veni în mare parte de la apa caldă, de la relaxarea mușchilor și de la timpul petrecut în repaus.
O astfel de baie poate fi plăcută după sport, grădinărit, mers îndelungat sau activități care au solicitat spatele și picioarele. Apa caldă destinde musculatura, iar timpul petrecut în liniște poate reduce starea de tensiune acumulată de-a lungul zilei. Multe persoane folosesc sarea Epsom seara, înainte de culcare, tocmai pentru senzația de calm pe care o asociază cu această rutină.
Pentru o cadă obișnuită se pot folosi aproximativ una-două căni de sare Epsom, dizolvate în apa caldă. Cantitatea recomandată poate diferi de la un produs la altul, așa că este bine să fie urmate indicațiile de pe ambalaj. Apa trebuie să fie plăcută, nu foarte fierbinte, iar baia poate dura în jur de 15-20 de minute.
Sarea Epsom simplă poate fi combinată cu câteva picături de ulei esențial diluat într-un produs potrivit pentru baie, dacă pielea îl tolerează. Lavanda este aleasă frecvent pentru băile de seară, iar aromele de eucalipt, mentă sau citrice sunt preferate atunci când se dorește o senzație mai proaspătă. Există și săruri Epsom care conțin deja parfum sau uleiuri aromatice, caz în care nu mai este nevoie să adaugi altceva.
După baie, pielea se clătește și se aplică o loțiune hidratantă, mai ales dacă are tendința să se usuce.
După antrenament, mușchii pot rămâne încordați, iar a doua zi poate apărea febra musculară. O baie caldă cu sare Epsom este folosită adesea pentru a calma această senzație și pentru a crea condițiile potrivite de relaxare.
Căldura apei poate îmbunătăți temporar circulația la nivelul pielii și poate reduce rigiditatea resimțită după efort. Corpul este susținut de apă, iar musculatura se poate relaxa mai ușor.
Baia este potrivită mai ales după un efort obișnuit, care a lăsat senzația de mușchi obosiți, nu după o accidentare. Dacă apare o durere puternică, localizată, însoțită de umflare sau de dificultăți de mișcare, problema nu trebuie tratată ca o simplă febră musculară.
O baie a picioarelor este una dintre cele mai simple întrebuințări ale sării Epsom. Poate fi făcută după o zi petrecută în picioare, după mers îndelungat sau atunci când avem tălpile obosite de la pantofii cu toc.
Umple un lighean cu apă caldă și adaugă aproximativ o jumătate de cană de sare Epsom sau cantitatea indicată pe ambalaj. Amestecă până când cristalele se dizolvă, apoi ține picioarele în apă timp de 10-15 minute.
Pe lângă senzația de relaxare, apa caldă înmoaie pielea îngroșată de pe tălpi și călcâie. După baie, aceasta poate fi netezită delicat cu o pilă pentru picioare. La final, picioarele se usucă bine, inclusiv între degete, iar pe călcâie se poate aplica o cremă hidratantă.
Cristalele pot fi folosite pentru îndepărtarea pielii aspre de pe coate, genunchi sau tălpi. Pentru aceasta, o cantitate mică de sare se amestecă cu gel de duș sau cu un produs cremos pentru corp, până se obține o pastă grunjoasă.
Amestecul se întinde pe pielea umedă și se masează ușor, fără apăsare puternică.
Cristalele se dizolvă treptat în contact cu apa, iar apoi se clătesc ușor.
Sarea nu este potrivită pentru față, unde pielea este mai fină, și nici pentru zonele iritate sau zgâriate.
Sarea Epsom nu se aplică pe răni deschise, arsuri sau piele foarte iritată. Persoanele cu diabet, circulație slabă la nivelul picioarelor ori probleme serioase ale pielii ar trebui să ceară sfatul medicului înainte de a face băi frecvente ale picioarelor.
Pentru baie se folosește un produs destinat pielii, conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Variantele pentru grădinărit sau uz tehnic nu sunt potrivite pentru îngrijirea corpului. Administrarea internă este o întrebuințare diferită și se face numai cu un produs autorizat în acest scop.
Textura cristalelor face ca sarea Epsom să poată fi folosită ca un abraziv ușor. Presărată pe un burete umed, împreună cu puțin detergent de vase, poate ajuta la îndepărtarea murdăriei de pe unele chiuvete, căzi și suprafețe ceramice.
Pentru urmele mai încăpățânate, amestecă sarea cu o cantitate mică de detergent până obții o pastă. Întinde-o pe suprafață, las-o câteva minute și freacă ușor cu un burete care nu zgârie. La final, clătește bine pentru a nu rămâne cristale sau urme albicioase.
Sarea Epsom nu dizolvă calcarul așa cum o fac produsele acide. Dacă depunerile provin din apa dură, un produs conceput pentru calcar va fi mai eficient. Cristalele sunt mai potrivite pentru murdăria depusă și pentru zonele care au nevoie de o frecare ușoară.
Înainte de folosire, testează pasta într-un loc puțin vizibil. Nu este potrivită pentru acril lucios, suprafețe lăcuite, piatră naturală lustruită sau alte materiale care se pot zgâria.
Sarea Epsom poate fi încercată și pentru resturile lipite de vase rezistente. Pune apă caldă și detergent în cratiță, adaugă puțină sare și lasă vasul la înmuiat. După ce resturile s-au înmuiat, cristalele pot ajuta la frecarea ușoară a fundului vasului.
Metoda este potrivită pentru oale și tăvi care suportă curățarea cu produse ușor abrazive.
Periile de păr și pieptenii adună sebum, praf și urme de produse cosmetice. După îndepărtarea firelor de păr, obiectele din plastic sau metal pot fi lăsate pentru scurt timp într-un vas cu apă călduță, puțin detergent și o lingură de sare Epsom.
Apa și detergentul sunt cele care desprind cea mai mare parte a murdăriei, iar sarea se dizolvă în soluție. După înmuiere, peria se curăță cu o periuță veche, se clătește și se lasă să se usuce complet.
În grădină, sarea Epsom furnizează magneziu și sulf. Magneziul este important pentru formarea clorofilei, substanța care le dă frunzelor culoarea verde și participă la procesul de fotosinteză.
Atunci când o plantă nu are suficient magneziu, frunzele se pot îngălbeni între nervuri, în timp ce nervurile rămân verzi. Problema poate apărea la roșii, zmeur, viță-de-vie și la alte plante.
Într-o astfel de situație, sulfatul de magneziu poate fi aplicat pe sol sau, în anumite concentrații, pulverizat pe frunze. Cantitatea depinde de plantă, de suprafață și de produsul folosit. Sarea Epsom nu este însă un îngrășământ complet. Nu conține azot, fosfor și potasiu, cele trei elemente principale de care plantele au nevoie în cantități mari. Dacă o plantă crește slab din cauza lipsei de azot sau are rădăcinile afectate de udare excesivă, sulfatul de magneziu nu va rezolva problema.
Și plantele de apartament pot suferi uneori din cauza lipsei de magneziu, dar îngălbenirea frunzelor are numeroase cauze. Udarea prea frecventă, lumina insuficientă, dăunătorii, rădăcinile înghesuite și lipsa altor substanțe nutritive pot produce un aspect asemănător.
Într-un ghiveci, sărurile se acumulează mai ușor decât în grădină, deoarece volumul de pământ este mic. Din acest motiv, sarea Epsom nu ar trebui adăugată în apa de udare în exces.
Sarea Epsom atrage umezeala și poate forma bulgări dacă este lăsată într-o pungă deschisă. Se păstrează cel mai bine într-un recipient bine închis, într-un dulap uscat, departe de aburul din baie sau bucătărie.
Dacă s-a întărit, poate fi mărunțită și folosită în continuare pentru baie, curățenie ori grădină, atât timp cât nu a fost contaminată cu alte substanțe.