Ce este scorul de comă Glasgow şi cum se stabileşte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Scorul de comă Glasgow este unul dintre cele mai utilizate instrumente medicale de evaluare neurologică din lume. Creat pentru a oferi un criteriu obiectiv și ușor de aplicat, acest sistem de notare se bazează pe anumiți parametri astfel încât să fie evaluat nivelul de conștiență al unui pacient aflat în stare critică. Înțelegerea felului în care se stabilește acest scor este crucială atât pentru stabilirea diagnosticului, cât și pentru monitorizarea evoluției stării bolnavului.
Cuprins:
Ce este scorul de comă Glasgow
Scorul de comă Glasgow (în engleză Glasgow Coma Scale – GCS) este unul dintre cele mai utilizate instrumente medicale de evaluare neurologică din lume. GCS este considerat un standard internațional datorită simplității și eficienței sale. Este utilizat în camera de gardă, în serviciile de ambulanță, în secțiile de terapie intensivă și chiar în teren. Acest sistem de notare simplu, rapid și ușor de aplicat le permite medicilor, paramedicilor și personalului medical să evalueze rapid nivelul de conștiență al unui pacient care prezintă traumatisme craniene sau alte afecțiuni de natură neurologică și se află în stare critică și pentru a comunica eficient severitatea unei situații medicale.
Scopul principal al scalei este de a cuantifica nivelul de conștiență prin observarea a trei răspunsuri fiziologice. Este vorba despre răspunsul ocular, răspunsul motor și răspunsul verbal. GCS oferă scoruri pentru cât de treaz este acel pacient, nivelul său de conștientizare și modul în care răspunde la instrucțiuni de bază. GCS joacă un rol vital în stabilirea diagnosticului și a prognosticului, precum și în luarea deciziilor terapeutice. În ciuda faptului că termenul „comă” se regăsește în denumirea GCS, scala este utilizată astăzi pe o plajă mult mai largă în domeniul medical, potrivit Cleveland Clinic.
Când a fost introdus scorul de comă Glasgow
Această scală clinică a fost introdusă în anul 1974 de medicii scoțieni Graham Teasdale și Bryan Jennett de la Universitatea din Glasgow, fiind publicată pentru prima dată în publicația britanică „The Lancet”. GCS a fost dezvoltat în contextul unei nevoi urgente de a avea un instrument medical unitar de evaluare a pacienților din punct de vedere neurologic. Înainte de introducerea scorului de comă Glasgow, medicii utilizau diverse sisteme de evaluare a pacienților aflați în comă – aresponsivi la stimuli (vorbire, atingere și durere) – ceea ce făcea dificilă comparația rezultatelor și stabilirea unor standarde terapeutice. Teasdale și Jennett au dorit să creeze o metodă simplă, reproductibilă și obiectivă, scala fiind adoptată rapid la nivel global. În 1979, devenise deja un punct de referință în protocoalele de traumatologie, iar astăzi este inclusă în aproape toate ghidurile internaționale privind managementul traumatismelor craniocerebrale.
Când este folosit scorul de comă Glasgow
Scorul de comă Glasgow este utilizat de personalul medical ca parte a unui examen neurologic complet, în orice situație în care poate apărea o diminuare a stării de vigilență sau o alterare a capacității de răspuns a pacientului. De obicei, GCS este folosit pentru stabilirea severității traumatismului și la monitorizarea evoluției pacientului în cazul unor traumatisme craniene, cum ar fi contuziile cerebrale sau leziunile cerebrale traumatice, suferite în accidente rutiere, răni prin împușcare sau în timpul unor activități sportive. De asemenea, scala Glasgow este utilă și în cazul unor afecțiuni care nu sunt cauzate de traumatisme, cum ar fi hipoglicemia severă, când scăderea bruscă a nivelului de glucoză din sânge poate afecta funcția cerebrală și starea de conștiență. Aceasta mai este folosită și în cazuri de intoxicații cu substanțe toxice, supradoze de medicamente ori expuneri la alcool și droguri, adică situații care pot compromite capacitatea unei persoane de a răspunde normal la stimuli. GCS este utilă și după un episod convulsiv, perioada postictală fiind caracterizată frecvent prin dezorientare sau prin scăderea timpului de reacție.
Totodată, scala este importantă și în monitorizarea continuă a pacienților care prezintă afecțiuni neurologice, cum ar fi accidente vasculare cerebrale (AVC), infecții ale sistemului nervos central (meningită sau encefalită) sau tulburări metabolice care pot provoca alterarea nivelului de conștiență. Prin utilizarea sa standardizată, GCS permite profesioniștilor din sănătate să compare evoluția unui pacient în timp, să comunice starea neurologică a acestuia, ceea ce este esențial pentru a se decide rapid necesitatea unor intervenții urgente și pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat, notează Osmosis.org.
Ce măsoară scorul de comă Glasgow
În timpul unui examen neurologic, medicul evaluează orice afectare a capacității funcționale a celor două ramuri principale ale sistemului nervos. Pe de-o parte, este vorba despre sistemul nervos central (SNC), care include creierul, în special creierul mare, trunchiul cerebral și nervii optici, care conectează creierul cu retina, situată în partea posterioară a globului ocular. Pe de altă parte, este sistemul nervos periferic (SNP), care cuprinde toate structurile nervoase ce nu fac parte din sistemul nervos central, inclusiv nervii care se extind în restul corpului pentru a transmite comenzi și pentru a prelua informații senzoriale. Scorul de comă Glasgow cuprinde trei componente esențiale pentru examinarea neurologică, majoritatea acestora fiind legată de funcționarea creierului, dar care pot implica și măduva spinării sau nervii periferici. Iată care sunt acestea:
Răspunsul ocular (Eye response). Măsoară nivelul de vigilență al pacientului, respectiv capacitatea acetuia de a deschide ochii spontan, la comandă sau ca răspuns la un stimul.
Răspunsul motor (Motor response). Evaluează cât de bine controlează creierul musculatura corpului și dacă există probleme în transmiterea comenzilor motorii. Este un indicator important al integrității conexiunilor dintre creier, măduva spinării și nervii periferici.
Răspunsul verbal (Verbal response). Urmărește modul în care persoana poate comunica, evaluând coerența limbajului, orientarea în timp și spațiu, capacitatea de a recunoaște persoane sau locuri și nivelul general de claritate cognitivă, se menționează pe Tenderpalm.com.
Prin combinarea acestor trei tipuri de răspunsuri, scorul de comă Glasgow oferă o imagine rapidă și precisă a funcționării neurologice globale, ajutându-i pe medici să aprecieze severitatea unei afecțiuni și să monitorizeze evoluția pacientului în timp.
Cum funcționează scorul de comă Glasgow
Fiecare dintre cele trei componente este punctată separat, iar medicul calculează scorul de comă Glasgow prin adunarea acestora. Scorul total este cuprins între 3, care este cea mai gravă stare (comă profundă) și 15, care semnifică o stare neurologică normală. Un scor mai mic indică o afectare severă a creierului, în timp ce un scor mai mare sugerează o funcție cerebrală adecvată. În evaluarea celor trei componente, un medic testează fiecare categorie în mai multe moduri. Spre exemplu, pentru a testa răspunsul verbal al pacientului, medicul îi va adresa o serie de întrebări, cum ar fi în ce zi a săptămânii, dată sau oraș se află în prezent. Una dintre cele mai utile aplicații ale scorului Glasgow este monitorizarea modificărilor nivelului de conștiență. Medicii repetă adesea examenul neurologic la intervale regulate pentru a verifica și pentru a documenta orice schimbare în scorul GCS. Regulile de acordare a punctajului pentru fiecare categorie sunt următoarele:
Răspunsul ocular
Această componentă evaluează dacă pacientul este capabil să deschidă ochii în mod spontan sau la stimulare. Este o măsură importantă a nivelului de alertă.
| Scor | Reacție | Explicație |
| 4 | Deschide ochii spontan | Pacientul este alert sau suficient de conștient pentru a reacționa natural |
| 3 | Deschide ochii la comandă verbală | Reacția necesită un stimul minim |
| 2 | Deschide ochii la durere | Răspuns reflex la un stimul dureros |
| 1 | Nu deschide ochii | Absență totală a reacției |
Observația se face prin comenzi simple („deschide ochii”), iar în lipsa reacției verbale se aplică stimuli tactili sau dureroși (de ex. presiune la nivelul sternului, presiune supraciliară, etc.).
Răspunsul verbal
Acest parametru evaluează capacitatea pacientului de a vorbi coerent, de a răspunde adecvat la întrebări și de a demonstra orientare în timp și spațiu.
| Scor | Reacție | Explicație |
| 5 | Răspuns coerent și orientat | Pacientul știe unde se află și recunoaște persoanele din jur |
| 4 | Confuz, dar poate vorbi | Răspunsuri neclare, dar inteligibile |
| 3 | Cuvinte necoordonate | Vorbește, dar fără sens |
| 2 | Sunete nearticulate | Grohăituri, gemete |
| 1 | Niciun răspuns verbal | Absența totală a vorbirii |
Trebuie menționat faptul că, la pacienții intubați sau la copiii mici, se folosește o adaptare a scalei Glasgow, deoarece evaluarea verbală nu este posibilă.
Răspunsul motor
Aceasta este cea mai importantă componentă a scorului de comă Glasgow, datorită faptului că oferă cele mai multe informații despre integritatea căilor neurologice.
| Scor | Reacție | Explicație |
| 6 | Execută comenzi | Poate strânge mâna, ridica brațul etc. |
| 5 | Localizează durerea | Pacientul încearcă să îndepărteze stimulul dureros |
| 4 | Retragere la durere | Retrage membrul în mod reflex |
| 3 | Flexie anormală (decorticare) | Indică lezarea unei zone superioare a creierului |
| 2 | Extensie anormală (decerebrare) | Indică lezare severă a trunchiului cerebral |
| 1 | Niciun răspuns motor | Lipsa completă a reacției |
Această componentă a scalei Glasgow este crucială, deoarece diferența dintre decorticare și decerebrare poate orienta medicii către diagnostice complet diferite și necesități urgente de intervenție.
Cum se calculează scorul de comă Glasgow
Scorul total al scalei Glasgow rezultă, așa cum precizam anterior, din adunarea celor trei componente:
GCS = E (1–4) + V (1–5) + M (1–6)
Scor total minim: 3
Scor total maxim: 15
Exemplu:
- Deschidere ochi la comandă = 3
- Confuz verbal = 4
- Retragere la durere = 4
Scor total = 11
Când medicii aplică scorul de comă Glasgow, în special în cazul leziunilor la nivelul capului, traumatismele severe sunt de obicei încadrate în intervale de scor. Aceste intervale sunt următoarele:
13-15 puncte = traumatism cranio-cerebral ușor, cunoscut și sub denumirea de mTBI sau comoție cerebrală.
9-12 puncte = traumatism cranio-cerebral moderat, risc de deteriorare neurologică
3-8 puncte = traumatism cranio-cerebral sever/comă, necesar suport vital imediat
Pacienții cu scor ≤ 8 sunt considerați în stare de comă și de obicei necesită intubare pentru protejarea căilor respiratorii.
Foto: Shutterstock.com
