Ce Este Substantivul. Cum Se Identifică, De Câte Feluri Este și Care Sunt Cazurile Substantivului

Substantivul este parte de vorbire principală, care poate fi înlocuit de pronume și poate fi de mai multe feluri. Mai jos îți vom spune genurile substantivelor, numărul, dar și cazurile și funcțiile sintactice ale substantivelor.

Cuprins:

Ce este substantivul

Substantivul este partea de vorbire care definește obiecte (masă, casă); ființe (iepure, câine), locuri (munte, mare), fenomene ale naturii (ploaie, furtună), acțiuni (mișcare), dar și mai multe noțiuni abstracte.

Vezi vocale și consoane în limba română.

Cum se identifică substantivul

De cele mai multe ori, substantivul poate fi identificat cu ajutorul întrebărilor: cine este acesta/aceasta?, ce este acesta/aceasta?

În cadrul unei propoziții, substantivul are rolul adesea de subiect ori complement direct, care poate fi înlocuit de pronume sau poate fi determinat de adjective.

Substantivele sunt declinabile, respectiv își pot schimba forma după număr, caz și determinare. Toate substantivele se împart în trei categorii denumite și genuri: genul masculin, feminin și neutru.

Află ce este pleonasmul.

De câte feluri poate fi substantivul

Propriu – atunci când se folosește pentru nume de persoane, localități sau alte repere geografice, alte denumiri ori nume de instituții.

Recomandări

Rezistența locuitorilor din Harkov, orașul aflat zilnic sub bombardamente: „Cel mai înfiorător lucru este că oamenii se obișnuiesc cu asta”

Exemplu: Andreea a plecat în vacanță prin Europa.

Comun – atunci când substantivul definește obiecte de același fel și se scrie cu literă mică, excepție face atunci când se află la începutul unei propoziții.

Exemplu: În piață se găsesc o mulțime de produse: fructe, legume, carne, lapte, ouă, etc.

În funcție de forma substantivului, acesta poate fi și:

Substantiv simplu – format dintr-un singur cuvânt. Exemplu: pisică, școală, etc.

Substantiv compus – atunci când este format din două sau mai multe cuvinte. Exemplu: pisică de mare, Câmpulung Muscel.

Află totul despre alfabetul limbii române.

Genurile substantivelor

Genul feminin – exemplu: o fată, două fete.

Genul masculin – exemplu: un băiat, doi băieți.

Genul neutru – exemplu: un scaun, două scaune, un pahar, două pahare.

Numărul substantivelor

Singular – atunci când definește un singur element. Exemplu: animal, lemn, fruct.

Plural – atunci când definește două sau mai multe elemente. Exemplu: animale, lemne, fructe.

Există și substantive defective de număr, care au numai formă de singular sau numai formă de plural.

Exemplu substantive defective de singular: zori, Carpați, șale.
Exemplu substantive defective de plural: lapte, miere, foame, curaj, cinste.

Recomandări

Paul de România, fugit din țară după condamnare, a fost depistat în Malta. Înainte, el se afla în Franța, care refuzase extrădarea sa

Ce este verbul?

Cazurile substantivelor

Substantivele pot avea cinci cazuri în limba româă.

Cazul Nominativ

Substantivul în cazul nominativ răspunde la întrebările: cine, ce și care. Funcțiile sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume predicativ și atribut.
Exemplu: Zăpada care cade neîncetat (Ce cade neîncetat? – zăpada) – caz nominativ, subiect.

Voiam sau vroiam? Știi cum se scrie corect?

Cazul Acuzativ

Substantivul în cazul acuzativ răspunde la întrebările: Ce? Pe cine? Pe ce? Cu cine? Cu ce? La cine? La ce? Despre cine? Despre ce? Lângă cine? Lângă ce? De la cine? De la ce? Unde? De unde? Până unde? Când? Cum? Care? Ce fel de?

Funcțiile sintactice pe care le îndeplinește substantivul în cazul acuzativ pot fi: de complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival, nume predicativ, complement circumstanțial de loc/de timp/de mod și complement circumstanțial de scop.
Exemplu: Am văzut-o pe Maria la mare. (Pe cine am văzut? – Pe Maria, complement direct).

Pentru cazul acuzativ există și prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea mai ușoară a cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul.
Exemple de prepoziții: pentru, la, de la, despre.

Cazul Genitiv

Substantivul în cazul genitiv răspunde la întrebările: Al cui? A cui? Ai cui? Ale cui?. Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv: ai, ale, al a.

Un substantiv în cazul genitiv poate îndeplini una dintre următoarele funcții sintactice: atribut substantival genitival/prepozițional/apozitional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de loc/de mod și de scop.

Exemplu: Cartea Mariei este interesantă. (A cui carte? – a Mariei – atribut substantival genitival.

La fel ca și în cazul acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care ajută la o recunoaștere mai ușoară a acestuia.
Exemple de prepoziții: înaintea, înapoia, împotriva, asupra.

Cazul Dativ

Substantivele în cazul dativ determină un verb și răspund la întrebarea: Cui? Funcțiile sintactice îndeplinite se substantivele aflate în cazul dativ pot fi de: atribut substantival prepozițional, atribut apozițional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de mod și de cauză.

Exemplu: I-am dat Mariei informațiile cerute. (Cui am dat informațiile cerute? Mariei – complement indirect, cazul dativ).

Cazul Vocativ

Substantivele aflate în cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică. Acestea pot exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se observă o comunicare directă, iar substantivul în vocativ se desparte de restul propoziției prin virgulă. De regulă, substantivele în cazul vocativ sunt nume proprii.

Exemplu: Maria, hai la masă. (Caz vocativ, fără funcție sintactică.

Substantivul – declinarea

Declinarea sau flexiunea substantivelor reprezintă totalitatea formelor prin intermediul cărora se exprimă categoriile gramaticale ale acestei părți de vorbire. Declinarea are loc numai cu ajutorul articolului substantival, pentru a se putea diferenția între două feluri de delcinare: