Ce NU știai despre E-urile alimentare! Specialiștii explică de ce SUNT BUNE

Astfel, E-urile sunt utilizate în primul rând cu scopul clar de a evita alterarea alimentelor, dar și dezvoltarea în cadrul anumitor produse a unor bacterii periculoase.
Spre exemplu, nitriţii (cum ar fi E 250 – nitritul de sodium) sunt folosiţi de către producătorii din industria cărnii pentru a preveni apariţia bacteriei Clostridium botulinum, responsabilă pentru producerea bolii numite botulism, ale cărei efecte negative asupra sănătăţii organismului uman pot duce în multe cazuri la deces.
Alte E-uri au rol în reducerea malnutriţiei, ele ajutând la păstrarea sau sporirea valorilor nutritive ale alimentelor în cadrul cărora sunt utilizate, în timp ce alţi aditivi încetinesc oxidarea produselor alimentare (ex: betacarotenul, despre care se știe că se găsește în cantităţi importante în legume și fructe).
Dincolo, însă, de contribuţiile majore oferite de aditivi în siguranţa alimentară, aceștia trebuie să fie ei înșiși siguri pentru consum. Voi da un singur exemplu in acest sens: la ultima revizie masivă a listei E-urilor admise, au fost excluși numeroși aditivi, pe diverse categorii de alimente. România a avut nevoie de doi ani de eforturi pentru a convinge Comisia Europeană să permită folosirea inofensivului bicarbonat de sodiu la faimoșii mititei și asta nu pentru că „E500″ ar fi cumva toxic, ci pentru că instituţiile europene nu erau convinse de necesitatea absolută a utilizării sale. Acesta este adevărul despre stricteţea regulilor UE legate de aditivi și de protecţia sănătăţii consumatorilor în general și cu atât mai mult nu este cu nimic justificată aserţiunea dumneavoastră că „numai 20 aditivi nu sunt periculoși”. Dacă un singur aditiv-nu 280, câţi rezultă din titlu-ar fi fost periculos, el nu ar fi fost autorizat- spune Mihai Vișan, director executiv Romalimenta.
Astfel, instituţiile cu sarcini clare în acest sens (ex: Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor – EFSA, la nivel european), asigură o serie de teste riguroase înainte de a permite utilizarea unei substanţe, indiferent că este naturală sau sintetică. Odată ce aceasta se dovedește sigură, este inclusă în lista de substanţe permise pentru consum, primind totodată un număr E.
Cu toate acestea, testările nu se opresc la momentul aprobării aditivului în cauză, ci acesta este testat periodic pentru a se observa posibilele efecte negative asupra organismului uman pe termen scurt, mediu și lung.
Dacă la un moment dat, în lumina noilor descoperiri tehnologice și medicale, se probează eventuale efecte negative, aditivul este retras de pe piaţă, fiind interzisă utilizarea sa în cadrul industriei alimentare. În acest caz, nici un producător nu poate continua să folosească aditivul interzis la prepararea, sau conservarea produselor sale, acest lucru fiind extrem de bine reglementat și verificat de către instituţiile cu rol în acest sens. În ceea ce privește eticheta alimentară, aceasta are scopul de a informa consumatorul asupra ingredientelor utilizate, dar și a valorilor nutriţionale ale produsului alimentar. Ea menţionează ingredientele folosite, astfel încât aceștia să fie informaţi asupra calităţii produsului pe care îl achiziţionează și, mai mult, asupra substanţelor cu potenţial alergen sau care, în contextul unor afecţiuni (ex: diabetul), pot produce asupra organismului consumatorului efecte negative deosebit de periculoase.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE