Ce se întâmplă cu oasele pe măsură ce îmbătrânim: descoperirea care ar putea revoluționa tratamentele pentru osteoporoză
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un nou studiu coordonat de Universitatea Texas din Austin, în colaborare cu Mayo Clinic şi Centrul medical Cedars-Sinai, aduce informaţii importante despre îmbătrânirea osoasă. Cercetarea, arată că osteocitele, celulele cheie ale osului, suferă modificări majore odată cu vârsta, afectându-le capacitatea de a menţine rezistenţa osoasă, relatează News.ro.
Cuprins:
Ce sunt osteocitele şi cum funcţionează
Osteocitele sunt celule esenţiale pentru sănătatea osoasă. Ele detectează forţele mecanice şi coordonează procesele de formare şi resorbţie osoasă. Însă, odată cu înaintarea în vârstă, aceste celule suferă modificări importante.
Îmbătrânirea şi stresul pot induce senescenţa celulară la nivelul osteocitelor. Acest proces duce la modificări ale citoscheletului şi ale proprietăţilor mecanice ale celulei. Ca urmare, osteocitele îşi pierd din capacitatea de a percepe semnalele mecanice, factor crucial în menţinerea densităţii şi calităţii osoase.
Cum afectează senescenţa celulară osteocitele
Celulele senescente sunt celule deteriorate care nu se mai divid, dar nici nu mor. Atunci când osteocitele sunt expuse la aceste celule, ele încep să se rigidizeze. Această rigidizare afectează citoscheletul şi modifică vâscoelasticitatea membranei celulare.
Maryam Tilton, profesor asistent în cadrul Departamentului de Inginerie Mecanică din cadrul Şcolii Cockrell şi cercetător principal al studiului, explică: „Imaginaţi-vă citoscheletul ca o schelă în interiorul unei clădiri”.
Potrivit cercetătoarei, când această „schelă” devine rigidă şi mai puţin flexibilă, sistemul nu se mai poate adapta la schimbări sau stres. Acest lucru duce la probleme structurale. În mod similar, osteocitele rigidizate nu mai pot regla eficient remodelarea osoasă, contribuind la pierderea de masă osoasă.
Ce sunt celulele senescente şi cum afectează ele ţesuturile
Celulele senescente eliberează o combinaţie toxică de molecule numită „fenotip secretor asociat senescenţei” (SASP). Aceasta provoacă inflamaţii şi daune în ţesuturile înconjurătoare. SASP este asociat cu apariţia cancerului şi a multor alte boli cronice.
Până acum, majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe detectarea senescenţei prin markeri genetici. Însă această abordare este dificilă, deoarece markerii variază mult între tipurile de celule.
O nouă abordare în cercetare
În noul studiu, cercetătorii au abordat problema dintr-o altă perspectivă. Ei s-au concentrat pe proprietăţile mecanice ale celulelor. Combinarea abordărilor genetice cu cele mecanice ar putea duce la tratamente mai eficiente pentru a viza celulele îmbătrânite.
Prof. Tilton a precizat: „Aşa cum fizioterapia ne ajută să ne recăpătăm mobilitatea atunci când articulaţiile devin rigide, explorăm modul în care stimulii mecanici ar putea ajuta la inversarea sau chiar eliminarea selectivă a acestor celule îmbătrânite”.
Dr. James Kirkland, cercetător principal în Reţeaua Translaţională pentru Ştiinţe Geriatrice a Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH) şi coautor al studiului, a adăugat: „Pe viitor, markerii biomecanici ar putea nu doar să identifice celulele senescente, ci şi să devină ţinte precise pentru eliminarea lor, completând sau înlocuind terapiile senolitice actuale pe bază de medicamente”.
Implicaţii pentru tratamentul osteoporozei
O mai bună înţelegere a modului în care oasele îmbătrânesc ar putea duce la tratamente mai eficiente pentru osteoporoză. Această afecţiune duce la slăbirea oaselor şi creşterea riscului de fracturi. Ea afectează milioane de persoane din întreaga lume, în special femeile de peste 50 de ani.
Pe măsură ce populaţia globală îmbătrâneşte, înţelegerea mecanismelor din spatele degradării osoase devine tot mai importantă. Echipa de cercetători îşi propune să extindă studiile. Ei vor explora efectele diverşilor factori de stres asupra osteocitelor şi vor investiga posibile intervenţii terapeutice.
