Ce sunt indulgenţele și ce rol au acestea în reformare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sunt voci care susțin ideea că nu există nici un alt capitol din învăţătura Bisericii Catolice care să fi atras atenţia non-catolicilor la fel de mult ca indulgenţele. Află ce sunt indulgenţele și ce rol au acestea în reformare.
Cuprins:
Credincioşii catolici pot să primească indulgenţe plenare pentru ei, pentru cei dragi sau pentru cei decedaţi. Astfel, ei împlinesc una dintre condiţiile stabilite de biserică, și anume spovedanie, împărtăşire, rugăciune ori vizitarea bisericii unde au fost botezaţi.
Cei bolnavi care sunt internați în spital sau se află în mânăstiri pot obţine indulgenţa plenară dacă se unesc în rugăciune cu comunitatea, în timpul liturghiilor transmise prin televiziune sau radio şi recitând Tatăl Nostru şi Crezul împreună cu credincioșii adunaţi la Sfânta Liturghie.
Destinatarul unei indulgențe ar trebui să efectueze o acțiune pentru a o putea primi. Aceasta este de regulă rostirea unei rugăciuni specificate, o dată sau de multe ori, însă poate include și vizitarea unui anumit loc sau efectuarea unor lucrări bune specifice. Dar, ce sunt de fapt indulgențele și care este rolul lor în reformare.
Vânzarea de indulgențe a declanșat Reforma Protestantă
Se spune că indulgențele au fost abandonate de Biserică în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, mai exact în 1567. Practic, ele ar fi fost eliminate în anul 1960.
Istoria spune că Reforma Protestantă, denumită și revoluția Protestantă, ar fi pornit tot de la vânzarea indulgențelor. Reforma Protestantă în Germania a fost declanșată de pastorul și doctorul în teologie Martin Luther.
Există o relatare intrată în istorie, însă fără să fie pe deplin confirmată, că în ziua de 31 octombrie 1517, Luther ar fi bătut în cuie pe ușa bisericii din Wittenberg un exemplar al celor 95 de teze ale sale. Prin aceste teze el cerea interzicerea comerțului cu indulgențe pentru finanțarea construcției Basilicii Sf. Petru.
Una dintre acestea spunea că „oamenii cu adevărat pocăiți sunt rari și la fel de rari sunt și aceia care cumpără cu sinceritate indulgențele, adică astfel de oameni sunt cei mai rari”. Potrivit altei teze semnate de Luther „comoara indulgențelor este, în mod firesc, cea mai vrednică de dorit, deoarece îi face pe cei din urmă să fie cei dintâi.
În zilele noastre, indulgențele nu mai implică tranzacții monetare, însă au fost stigmatizate atât de mult timp încât acum sunt asociate cu Evul Mediu, ceea ce face ca Biserica Catolică să fie pusă într-o lumină sumbră.
Într-o cultură laicizată în care se pune accentul pe psihologie și pe auto-ajutorare, „indulgențele reprezintă o modalitate de a le aminti oamenilor cât de importantă este penitența”. Pentru a fi buni catolici, credincioșii trebuie să-și mărturisească păcatele cel puțin o dată pe an, iar spovedania reprezintă o condiție primordială pentru a putea obține o indulgență.
Ce este o indulgență?
În învățătura Bisericii Catolice, indulgența (în latină indulgentia, indulgeo, care înseamnă „permis”) este iertarea în fața lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice datorate păcatelor a căror vină este ștearsă deja.
Catehismul Bisericii Catolice spune că indulgența este iertarea pe care creștinul catolic bine dispus sufletește o obține în fața lui Dumnezeu în condiții determinate prin acțiunea Bisericii care, în calitate de distribuitoare a răscumpărării sau, altfel spus, slujitor al mântuirii, împarte și aplică prin autoritatea ei tezaurul îndestulărilor aduse de Iisus Hristos și de către toți Sfinții.
Indulgențele au fost introduse pentru a permite iertarea penitențelor severe ale bisericii timpurii, care au fost acordate la mijlocirea credincioșilor care așteaptă martiriul sau cel puțin sunt închiși pentru credință.
Trebuie făcută precizarea că indulgența nu este o iertare a vinei. De asemenea, indulgența nu poate ierta păcatele viitoare și nici pedepsele pentru comiterea acestora. Indulgența nu se limitează la iertarea unei pedepse bisericești, ci este valabilă înaintea lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, indulgența iartă doar pedeapsa ca îndestulare și nu scutește de obligația de a despăgubi aproapele de daunele provocate printr-un păcat și nici de îndatorirea de îndreptare a vieții sau de a face pocăință.
Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați.
Cum se poate obține o indulgență?
Indulgențele sunt disponibile pentru credincioșii catolici care își mărturisesc păcatele și care sunt de acord să se roage. în plus, să participe la pelerinaje și la acțiuni caritabile pentru a reduce parțial sau chiar total timpul petrecut în Purgatoriu înainte de a ajunge în Rai.
Ele nu pot fi cumpărate, dar nu reprezintă un păcat să faci o donație pentru a putea ajunge în acest fel să intri mai repede în posesia uneia dintre ele. În plus, rudele celor decedați le pot „asigura” acestora o trecere mai ușoară în Rai.
Trebuie să știi că indulgențele parțiale reduc timpul petrecut în Purgatoriu printr-un număr clar de zile sau de ani, în timp ce indulgențele plenare elimină cu totul Purgatoriul până la comiterea unui alt păcat. Păcătoșii nu au dreptul decât la o indulgență plenară pe zi.
Citește și: Ce semnificații are numărul 1 în numerologie
Foto:123rf.com
