Care au fost cei mai cunoscuți cai din istorie

Omul a domesticit calul în undeva în jurul anului 3000 î.Hr., iar de atunci a fost unul dintre cei mai apropiați aliați ai noștri atât în muncă, în război și în călătorii, cât și în divertisment. Putem afirma, fără teama de a greși, că de-a lungul timpului calul a avut un rol definitoriu în evoluţia umană.

Calul reușește să creeze cu oamenii o legătură pe cât de strânsă, pe atât de specială, cărora le oferă ori de câte ori are prilejul dovezi de curaj, afecțiune, fidelitate și, nu în ultimul rând, grație.

Evident, această relație se sudează în timp, însă odată ce este consolidată, aceasta va dăinui toată viața. Atâta vreme cât i se oferă atenția și grija de care are atâta nevoie, calul devine rapid cel mai bun prieten al omului.

Privind înapoi în istorie găsim numeroase exemple de cai celebri care au trecut testul timpului. Și asta nu doar datorită frumuseții, vitezei, forței, inteligenței ori a performanețelor obținute în sporturile ecvestre, ci și datorită faptelor de vitejie de care au dat dovadă în timpul războaielor.

În cele ce urmează îți prezentăm câțiva dintre cei mai renumiți cai care au marcat istoria omenirii.

Care sunt cei mai cunoscuți cai din istorie?

Recomandări

EXCLUSIV | Tinerii răniţi de Vlad Pascu fac reconstituirea drumului din noaptea accidentului. „Era singura lor alternativă, iar autorităţile locale sunt responsabile”, acuză doi experţi celebri

Bucefal (Bucephalus)

Calul regelui Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon) era un armăsar negru uriaș, foarte nărăvaș, care nu putea fi încălecat de nimeni. Legenda spune că singurul care a putut să-l călărească vreodată a fost Alexandru pe când avea doar 13 ani. Istoricii spun că îmblânzirea lui Bucefal a reprezentat un moment de cotitură în viața tânărului prinț, care și-a demonstrat în acest fel încrederea și hotărârea pe care urma să le arate în campania de cucerire a Asiei. Bucefal a murit în bătălia cu regele indian Porus de la Hydaspes, din anul 326 î.Hr, iar regele l-a înmormântat cu onoruri militare. În memoria lui, Alexandru cel Mare a fondat orașul Alexandria Bucefala.

Incitatus

Controversatul împărat roman Caligula (anii 12-41) a rămas în istorie prin ciudățenile sale care erau puse pe seama unei boli psihice. Acesta avea un cal pe preferat pe care îl chema Incitatus, care înseamnă „impetuos” în limba latină. Se spune că acest cal avea 18 îngrijitori, un colier cu pietre prețioase și un grajd din marmură, care era prevăzut cu un jgheab din fildeș. Istoria spune că împăratul a intrat în conflict cu senatul și căutând o modalitate pentru a-i umili pe membrii acestuia, și-a numit calul senator al Imperiului Roman. Incitatus urma să fie numit și consul, însă Caligula a fost asasinat în anul 41 d.Hr și rangurile oficiale ale calului au fost anulate. Incitatus a fost rănit într-o cursă și ulterior a fost sacrificat.

Recomandări

Cum să vorbim despre Gaza? Irelevanța europeană și irelevanța românească

Rosinante

Rosinante (Rocinante, în limba spaniolă) a fost calul care îl însoțea în toate călătoriile pe iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha din romanul scris de Miguel de Cervantes. S-a spus despre Rosinante că era la fel de celebru ca însuși eroul romanului. În multe privințe, Rosinante poate fi considerat nu doar calul lui Don Quijote, ci și o dublură animalieră a acestuia. Asemenea lui Don Quijote, calul este încăpățânat, este trecut de prima tinerețe și s-a angajat într-o sarcină peste capacitățile sale. Un amănunt interesant, care creează confuzie în rândul cititorilor, este faptul că nicăieri în roman nu se precizează dacă Rosinante este o iapă, așa cum ar putea sugera numele. Scriitorul se referă la Rosinante ca la un cal.

Recomandări

„Florin Piersic suferă de septicemie, care îi poate pune viața în pericol”, spune managerul Institutului Inimii din Cluj

Marengo

Celebrul cal Marengo i-a aparținut lui Napoleon și ar fi fost botezat după victoria obținută de acesta în bătălia din localitatea cu același nume din 1800. Există, însă, scrieri potrivit cărora numele adevărat ar fi fost Ali și s-ar fi născut în herghelia El Naseri în anul 1793. Este încă neclar dacă Marengo a fost capturat în urma campaniilor lui Napoleon din Egipt sau a fost cumpărat în 1799, după lupta de la Abukir. Se știe, însă, că era un cal de talie mică și avea o înălțime de doar 1,45 m. Napoleon l-a călărit în multe lupte celebre, inclusiv în ultima, cea de la Waterloo. Marengo a suferit numeroase răni, dar a supraviețuit eroic. A murit în 1831, iar scheletul său este păstrat în Muzeul Armatei Naționale din Londra.

Copenhaga

Acest armăsar de rasă mixtă engleză-arabă a fost deținut prima dată de de mareșalul englez Thomas Grosvenor. El a fost numit după a doua bătălie de la Copenhaga câștigată de britanici în 1807. Apoi, pentru scurtă vreme, Copenhaga a participat la diverse curse, înainte de a fi vândut marchizului de Londonderry, Charles Stewart. În 1812, calul a fost cumpărat de ducele de Wellington, care l-a călărit în celebra bătălie de la Waterloo. De altfel, a participat la toate campaniile militare și a fost foarte iubit de soldații britanici deoarece avea obiceiul de a-i saluta cu un puternic nechezat. Copenhaga a murit în 1836 și a fost îngropat cu onoruri militare în parcul castelului „Stratfield Saye House”, la rădăcina unui stejar turcesc vechi de secole.

Godolphin Arabian

Acest faimos cal pur sânge arab este unul dintre puținii cai pursânge recunoscuți oficial. Originardin Tunisia, armăsarul i-a fost făcut cadou lui Ludovic al XV-lea în 1730. Deloc impresionat, regele Franței nu a păstrat calul, care a ajuns în proprietatea contelui de Godolphin, de unde și numele. A fost tatăl mai multor cai de cursă remarcabili. Spre exemplu, mari campioni din epoca modernă, precum Seabiscuit și Man oWar, au fost descendenți ai lui Godolphin. Acesta a murit în 1753, la vârsta de 29 de ani și a fost îngropat la „Wandlebury Hall” din Cambridgeshire.

Seabiscuit

Seabiscuit a fost un cal pursânge originar din SUA, unul dintre cei mai faimoși cai de curse din secolul al XX-lea. Din cauza gabaritului său redus și a picioarelor scurte, începutul carierei în curse a fost dificil. Părea să aibă un potențial redus în ciuda faptului că provine din legendarul cal de curse Man oWar și, mai departe, din Godolphin Arabian. Cu toate acestea, el a trecut cu bine peste acest handicap, dar și peste numeroasele accidentări și s-a impus ca unul dintre cei mai buni cai de curse ai acelei perioade. Marele merit le aparține antrenorului Tom Smith și jockey-ului Red Pollard. Seabiscuit a câștigat premiul „Calul Anului” în SUA (1938). S-a retras din curse în 1940 și a murit șapte ani mai târziu la vârsta de 14 ani.

Man oWar

Cu câțiva ani înaintea debutului lui Seabiscuit, vedeta incontestabilă a curselor hipice de la începutul secolului al XX-le era Man oWar. Supranumit „Big Red”, acest cal a concurat numai doi ani, 1919 și 1920, însă în acest interval el a reușit să câștige 20 dintre cele 21 de curse în care a luat startul Man oWar s-a retras și a produs 64 de viitori campioni, inclusiv câștigătorul celebrei „Triple Crown” din 1937, War Admiral, și câștigătorul cursei „Kentucky Derby” din 1929, Clyde Van Dusen. Un milionar texan a oferit 500.000 de dolari pentru Man oWar, însă proprietarul Samuel Riddle a l-a refuzat. Au urmat alte două oferte, una de un milion de dolari, iar alta care a constat într-un cec în alb, însă de fiecare dată Riddle refuzat spunând „Mânzul nu este de vânzare”. „Big Red” a murit la 30 de ani și a fost îngropat la „Kentucky Horse Park”.

Sargent Reckless

Reckless este, probabil, cel mai decorat cal din istoria militară a Statelor Unite ale Americii. Tânăra iapă a devenit parte a Corpului de Marină al SUA în 1952, atunci când locotenentul Eric Pedersen a cumpărat-o iapa de la un coreean. Calul era folosit pentru transportul muniției și a altor provizii pentru soldații americani în timpul războiului din Coreea. Se spune că în timpul unei bătălii care a durat cinci zile, într-o singură zi, Reckless a făcut 51 de drumuri de la punctul de aprovizionare cu muniție către locurile de tragere, 95% din timp iapa fiind singură! Pentru faptele sale de vitejie a obținut gradul militar de sergent, de unde și numele. Calul a supraviețuit războiului și a fost adusă înapoi în SUA în 1954, iar șase ani mai târziu s-a retras, prilej cu care a și fost decorată.

Urmărește-ne pe Google News