„Trebuie să vezi ca să crezi”. Seara în care Opera Comică m-a transformat din nou în copil

Când sala devine fabrică

Încă de la primele momente, înțelegi că aici nu ești spectator, ești parte din poveste. Luminile se sting, muzica live izbucnește dinspre orchestra ascunsă undeva în adâncurile teatrului, iar apoi, simți. Literalmente. Sala începe să miroasă a ciocolată. Nu discret, nu vag: un val cald, dulce, care te învăluie și te face să zâmbești.

Mai târziu, în altă scenă, aerul se umple de aromă de gumă de mestecat. Proiecțiile video acoperă jumătate din sală, transformând pereții într-un tunel de culori care te poartă prin poveste. Actorii nu stau pe scenă, ei coboară printre rânduri, interacționează cu publicul, îți vorbesc, te fac complice, iar omuleții Oompa Loompa dansează în jurul tău.

Iarina Maria Popescu are 12 ani și un talent care taie respirația

Dar adevărata revelație a serii a fost Iarina Maria Popescu. Are 12 ani. Doisprezece. Și joacă rolul lui Charlie Bucket cu o maturitate emoțională care i-a lăsat pe mulți adulți din sală cu lacrimi pe obraji. Eu am văzut-o pentru prima dată, însă apoi am văzut că nu este primul ei rol principal. Este la Opera Comică pentru Copii de la 7 ani, face parte din programul School of Musical și are deja 10 producții în palmare, printre care Matilda în Matilda, Annie în Annie și Summer în School of Rock. Iarina cântă într-o engleză perfectă, reușind să transmită emoție în fiecare interpretare. Până la pauză am fost convins că Charlie este jucat de un băiat, apoi m-am uitat în program și am văzut că cei trei Charlie sunt de fapt 3 fete.

Am prins-o după spectacol, încă în costum și cu o energie de parcă ar mai fi putut să continue încă 3 ore.

-Iarina, este prima dată când joci un rol de băiat. Cum a fost?
-A fost cea mai mare provocare de până acum, sincer. La Matilda sau la Annie, cumva simțeam personajul mai aproape de mine. Charlie e un băiat, gândește altfel, se mișcă altfel. Am petrecut mult timp studiind cum se comportă băieții de vârsta mea, cum merg, cum vorbesc când sunt entuziasmați, cum își țin umerii. Emil Pantelimon mi-a spus un lucru care m-a ajutat enorm: Charlie nu e definit de faptul că e băiat, ci de faptul că e bun. Și bunătatea n-are gen.
-Iarina, ești pe scenă de la 7 ani, mai ai emoții?
-Oh, da! Nu există spectacol la care să nu am emoții înainte de a mă urca pe scenă. Dar, atunci când am intrat pe scenă, trăirile mele trebuie să ajungă la public. Când sunt pe scenă mă simt cel mai bine, știu ce am de făcut, știu ce trebuie să spun. Sunt multe emoții și la repetiții, atunci când se naște spectacolul. Pentru Charlie am repetat 5 luni.

Bogdan Podlovski, un Willy Wonka magnetic

Bogdan Podlovski joacă un Willy Wonka imprevizibil, o parte geniu, o parte copil pierdut, o parte emoție pură: „Am vrut să fie un Wonka care te face să râzi și, două secunde mai târziu, să te întristeze. E un om singur, înconjurat de ciocolată și Oompa Loompa, dar singur. Am lucrat mult cu Emil pe straturile astea, pe deasupra este extravagantul Wonka, dar dedesubt e un om neînțeles. Cred că publicul simte asta, chiar dacă nu o poate numi. Când văd adulți plângând în sală, știu că am atins ceva autentic.”

Regizorul Emil Pantelimon este arhitectul acestei nebunii organizate, cu peste 120 de actori, jumătate copii, 200 de costume, o orchestră live, efecte senzoriale, proiecții și o scenografie care se transformă continuu sub ochii tăi.

A povestit cum reușește să țină totul împreună: „Cu multă cafea, puțin somn și foarte multe visuri! Dar serios vorbind. echipa spectacolului este cheia! Sunt extraordinari cu toții, pornind de la partea artistică și până la echipele administrative, tehnice și de comunicare. Avem oameni care lucrează de șase luni la acest spectacol, care au repetat până când fiecare gest, fiecare schimbare de decor, fiecare intenție au devenit o a doua natură. Poveștile lui Roald Dahl vorbesc despre relația părinte-copil, despre defectele noastre, despre cum normalitatea pozitivă câștigă mereu. Dacă reușim să transmitem asta publicului, părinților și copiilor deopotrivă, atunci am făcut ceva care contează, care îți ridică semne de întrebare: cine suntem noi?.”

Trei ore în care am uitat de telefon

Rar mi s-a întâmplat în ultimii ani să stau trei ore într-un loc fără să mă uit măcar o dată la telefon. Și nu am fost singurul. Am observat copii literalmente lipiți de scaune, cu gurile căscate. Am văzut adulți râzând cu lacrimi, iar în momentele emoționante ale lui Charlie și Willy Wonka, am văzut părinți ștergându-și discret ochii.

Este genul de spectacol care te face să descoperi magia musicalului și care îți demonstrează că în România se pot face lucruri la nivel internațional, cu pasiune, cu muncă și cu o echipă care crede în ceea ce face. Opera Comică pentru Copii a depășit de mult nivelul spectacolelor pentru copii!

Willy Wonka spune celebra replică: „Trebuie să crezi ca să vezi.” Eu vă spun exact invers: trebuie să vezi ca să crezi. Să vezi energia celor 120 de actori. Să simți mirosul de ciocolată care plutește în sală. Să auzi muzica live care îți dă fiori. Să privești o fetiță de 12 ani transformându-se într-un băiat cu inimă de aur și să uiți complet că e actorie.

Spectacolele din martie sunt sold out de mult. Dar musicalul revine din septembrie, începând cu 25 septembrie, la Opera Comică pentru Copii. Biletele se epuizează rapid, așa că, dacă aveți de gând să mergeți, nu amânați. Pentru că unele experiențe nu se povestesc. Se trăiesc.

„Charlie și Fabrica de Ciocolată” – musical de Marc Shaiman, bazat pe romanul lui Roald Dahl. Regia: Emil Pantelimon. Opera Comică pentru Copii, București. Bilete pentru seria din septembrie disponibile pe operacomica.ro.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE