14 comentariiCuprins:
Cine a fost Traian Vuia
Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în satul Surducul Mic din județul Timiș, România. Încă din copilărie a visat să poată pilota un aparat inventat de el însuși.
A studiat doar problemele tehnice care îl interesau în mod deosebit, problema zborului fiind pentru el cea mai importantă. După absolvirea liceului din Lugoj (județul Timiș) nu a putut termina o școală de mecanică din cauza unor probleme financiare, fiind nevoit să urmeze și să absolve o facultate de drept, care în acele vremuri îi putea asigura un sprijin financiar.
A proiectat prima mașină zburătoare
Vuia și-a finalizat studiile despre zborul uman și a proiectat prima sa mașină zburătoare pe care a numit-o „avionul-car”. A încercat să construiască această mașină la Lugoj, dar, pentru că nu avea niciun ajutor material, a decis să plece la Paris.
La 1 iulie 1902 a sosit la Paris. Vuia spera că la Paris – considerat la acea vreme centrul lumii aeronautice – va găsi pe cineva interesat de proiectul său.
Vuia l-a rugat pe profesorul Tatin să îi susțină proiectul, dar Tatin, cunoscut ca un foarte bun teoretician și experimentator, i-a reproșat lui Vuia că mașina zburătoare pe care o propunea nu avea un motor adecvat (lucru acceptat de toți constructorii de mașini zburătoare din acea vreme) și că avea o singură elice, în timp ce toate modelele de avion care zburaseră până atunci aveau două elice paralele care se roteau în sensuri opuse (din motive de stabilitate).
Cu toate acestea, Vuia a continuat să își susțină proiectul și l-a prezentat Academiei de Științe din Paris la 16 februarie 1903, cu titlul „Proiect de aeroplan-car”.
Academia din Științe din Paris i-a respins proiectul
Comisia specială de Aeronautică a Academiei de Științe din Paris a considerat proiectul lui Vuia o utopie. L-a respins cu comentariile: „Nu am fost de acord: Problema zborului cu o mașină care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis”.
Vuia nu a renunțat și a solicitat o licență pentru mașina sa de la Oficiul de Proprietate Industrială din Franța. La 17 august 1903 a primit această licență cu numărul de înregistrare 332-106.
Aceasta a fost publicată oficial la 16 octombrie 1903. Această mașină zburătoare a fost numită de constructorul său „Traian Vuia 1”.
Era un avion monoplan cu aripă înaltă. A doua problemă dificilă rezolvată de Vuia a fost construirea unui motor care să dezvolte o forță de propulsie care să asigure o decolare autonomă.
În toamna anului 1904, a început să construiască motorul bazat pe acid carbonic drept combustibil, de asemenea o invenție proprie. În cursul aceluiași an (1904), Vuia a obținut o licență pentru invenția sa din Marea Britanie.
Se știa că primul motor de avion, care a apărut în 1903, a fost construit de frații Wright. Cel de-al doilea, construit de Charles Manly, a fost folosit de profesorul Langley pentru avionul său; acesta a încercat să zboare cu el de două ori în 1903, dar nu a reușit.
Vuia a construit cel de-al doilea motor care a funcționat pe o mașină zburătoare
Cel de-al treilea motor a fost cel al lui Vuia. Acesta a fost al doilea motor din lume care a funcționat pe o mașină zburătoare (motorul lui Vuia este expus la Paris, la Muzeul Aerului, o copie a acestuia fiind la București, la Muzeul Militar Central).
Elicea mașinii zburătoare a lui Vuia a fost construită de Tatin, care, văzând că avionul lui Vuia devine realitate, a decis să-l ajute. Elicea a fost singura parte a avionului construită de Tatin.
În timp ce își construia avionul, Vuia a primit vizitatori precum George Besancon, Santos-Dumont etc., personalități cunoscute în domeniul aviației.
Cei mai mulți dintre ei au fost șocați de faptul că Vuia a adoptat o soluție monoplan pentru avionul său, deoarece toate avioanele care zburaseră până atunci fuseseră construite după ideea biplanului Lilienthal-Chanute.
Argumentul lui Vuia a fost că s-a inspirat din natură (el obișnuia să spună: „Nu am văzut niciodată o pasăre cu mai mult de două aripi”). De asemenea, erau îngrijorați pentru că aparatul lui Vuia avea o singură elice, astfel încât stabilitatea avionului era dificil de menținut.
Avionul „Vuia 1”
Avionul „Vuia 1” a fost construit complet în decembrie 1905. Acum Vuia trebuia să aleagă un loc potrivit pentru a-și testa aparatul; a găsit o câmpie numită Montesson, în apropiere de Paris, unde nu putea fi deranjat de spectatori.
Primele sale experimente au început în decembrie 1905. În această perioadă și-a folosit mașina doar ca automobil; aripile nu au fost montate pe ea.
După ce a devenit un pilot foarte bun pentru „mașina” sa, Vuia a transformat-o în ceea ce el a numit „avion-car” prin adăugarea aripilor.
În această configurație, mașina a fost folosită în continuare doar ca automobil, până când a putut atinge în siguranță o viteză de 40 km/oră fără a folosi motorul la capacitate maximă.
Până atunci, nimeni, cu excepția unuia dintre oamenii care îl ajutase la construirea mașinii, nu a asistat la aceste experimente.
„Vuia 1” a zburat la o înălțime de 1 metru
În februarie, după ce au auzit de succesele lui Vuia, mai multe persoane – inclusiv George Besancon și alții – i s-au alăturat pentru a asista la încercări.
În cursul lunii februarie, multe ziare din Franța au început să consacre spații mari mașinii lui Vuia. Considerând că vremea era suficient de caldă, Vuia a decis să facă prima sa încercare de zbor la 18 martie 1906.
A decis să facă încercarea după-amiaza, așa că la ora 15.00 a pornit motorul. În câteva minute, aparatul său a început să se miște.
După o mișcare accelerată (aproximativ 50 de metri), „Vuia 1” a părăsit solul și a zburat la o înălțime de aproximativ 1 m. După aproximativ 12 m de zbor, au apărut unele probleme cu motorul, astfel că elicea s-a oprit și „Vuia 1” a aterizat.
Al doilea experiment de zbor
Un al doilea experiment de zbor a fost realizat pe 6 mai 1906. Vuia făcea experimente cu diferite unghiuri de incidență când aripa stângă s-a îndoit aproape vertical. Experimente de zbor similare au avut loc și pe 24 iunie, 1 iulie.
Toate aceste experimente și preocupările legate de rezultate au fost comunicate în scrisoarea sa din 8 iulie 1906 către „LAerophile” (Comisia de Aeronautică) a Academiei de Științe din Paris.
Pe 19 august Vuia a zburat la o înălțime de aproximativ 2,5 metri, timp de aproximativ 24 de metri, după care aparatul s-a lovit de sol, deteriorând elicea, o roată și un amortizor, ceea ce avea să întârzie încercările sale de îmbunătățire a avionului său.
La șase luni după primul zbor al lui Vuia, un alt pionier al aviației – Santos-Dumont – a reușit o încercare similară; el este uneori citat ca fiind primul care a zburat folosind doar instalațiile de la bord, deoarece zborul său a fost controlat oficial.
Dar Vuia zburase de multe ori înainte: 18 martie, 24 iunie la Issy-les-Moulineaux (tot în Franța), 1 iulie, 5 iulie, 14 iulie, 12 august, 19 august etc.
Sursa foto: 123rf.com
Vezi şi cine a fost Thales din Milet și ce a lăsat acesta în urma sa!