15 comentariiAșa au apărut cărțile. Înainte de descoperirea și adoptarea tiparului, toate cărțile erau copiate de mână pentru a fi citite şi răspândite, motiv pentru care erau scumpe și rare.
Inventarea tiparului de către germanul Johannes Gutenberg a marcat începutul unei revoluţii care avea să schimbe nu doar istoria cărţii, ci şi pe cea a civilizaţiei creştine. Cine a fost inventatorul tiparului și cum a evoluat acesta vă vom spune în articolul de față.
Scurtă istorie a tiparului
Cărți sub formă de manuscrise au existat încă din Antichitate. Acestea erau elaborate în atelierele unde lucrau copiștii sau scribii, care câteodată modificau textul pe care trebuiau să-l copieze din greșeală sau intenționat.
Istoria spune că tiparul și literele mobile sunt invenția chinezilor, care datează din urmă cu aproape o mie de ani, mai exact din anul 1040. Ei tipăreau în mod curent pe caractere mobile individuale din lut, ce puteau fi înlănțuite pentru a forma cuvinte și propoziții.
Chiar înainte de a tipări cărți cu caractere mișcătoare, chinezii foloseau în secolul IX blocuri de lemn pentru a tipări scrierile budiste de mână pe o hârtie produsă din coajă de copac și resturi de mătase. Cea mai veche carte tipărită de chinezi datează din anul 868.
A urmat, în secolul XI, tiparul chinezesc cu caractere mobile din lemn, iar tiparul cu caractere mobile din metal a fost inventat în anul 1230, în Coreea. Aici a fost tipărită prima carte din lume ce a rezistat până în zilele noastre.
Prima presă tipografică modernă din Europa avea să fie inventată de Johannes Gutenberg, un fierar și tipograf originar din Mainz.
În anul 1889, Hippolyte Marinoni, cel care a construit presa rotativă, a expus la expoziția de la Paris această invenție. Dispozitivul folosea o rolă de hârtie de mari dimensiuni și tipărea pe ambele fețe ale colii de hârtie. Aceasta era mai apoi tăiată și fălțuită în stive de ziare.
Odată cu trecerea anilor, tiparul a suferit din ce în ce mai multe modificări. După anii 80 s-a dezvoltat semnificativ internetul și tehnica IT, revoluționându-se, implicit, și domeniul tipografic.
Cererea din ce în ce mai mare de informare i-a determinat pe oamenii de pretutindeni să găsească noi metode de tipărire aducând în permanență îmbunătățiri.
Tiparul lui Johannes Gutenberg
În anul 1450, ajutat de bogătașii Johann Fust (fratele primarului orașului german) şi Peter Schoffer, Gutenberg a pus la punct prima presă de tipar cu litere mobile de pe continentul european.
Arta tiparului s-a răspândit cu repeziciune în toată Germania, dar şi în întreaga Europă. Astfel, sunt atestate tipografii care au preluat tehnica inventată de Gutenberg la Köln (1466), Veneţia (1469), Paris (1470), Milano (1471) sau Londra (1480).
Nu la fel au stat lucrurile și în Orient. Folosirea tiparului a fost interzisă de autorităţile otomane de la acea vreme, acesta fiind motivul pentru care revoluţia cărţii tipărite s-a decalat în unele zone din estul continentului cu aproape 100 de ani. Primele tipografii au apărut în centrele principale ale Ortodoxiei, respectiv Belgrad (1548) şi Moscova (1558).
Gutenberg avea să tipărească în 1455 un calendar turcesc şi celebra Biblie cu 42 de rânduri pe pagină. Această lucrare a fost realizată în 170 de exemplare.
Anul 1456 a adus însă dezastrul financiar pentru Gutenberg. O ceartă pe care a avut-o cu partenerii săi s-a încheiat cu un proces la tribunal, pe care l-a pierdut și, odată cu el, controlul asupra afacerii.
După acest episod trist din viața lui, Gutenberg s-a retras departe de privirile indiscrete ale opiniei publice. Spre sfârșitul vieții, a fost făcut membru al curții regelui Adolph von Nassau.
Cine a fost inventatorul tiparului?
Johannes Gutenberg s-a născut în anul 1400 (1398, conform altor scrieri) în familia negustorului Friele Gensfleisch zur Laden. El a adoptat numele de familie „zum Gutenberg” după denumirea cartierului în care se mutase familia sa.
Se cunosc puține detalii despre viața lui Gutenberg după procesul cu Johann Fust. Unii istorici susțin că Gutenberg a continuat să colaboreze cu acesta împreună cu care a tipărit pentru Konrad Humery, între 1458 și 1460, o nouă ediție a Bibliei, cea cu 36 de rânduri pe pagină. De asemenea, a mai tipărit și un Catolicon, care reproduce enciclopedia latină a lui Baldus de Janua din 1286.
Alți istorici spun că Fust l-a alungat pe Gutenberg din afaceri. După 1460, el ar fi abandonat definitiv tipărirea, ca urmare a orbirii.
Johannes Gutenberg s-a stins din viață la 3 februarie 1468, la Mainz. După moartea sa, timp de cinci secole, literele mobile metalice inventate de el au rămas neschimbate şi au pus în tipar miliarde de cărţi.
În prezent, numele lui Johannes Gutenberg și realizările sale sunt comemorate de „Project Gutenberg”. Este vorba despre cea mai veche bibliotecă digitală, care conține peste 60.000 de cărți electronice gratuite. În 1952, Serviciul Poștal al SUA a emis o ștampilă de cinci sute de ani care comemorează invenția tiparului de tip mobil a lui Gutenberg.
Tiparul în România
Tiparul nu a pătruns și în Orient la fel de repede ca în Vest, deoarece folosirea lui a fost interzisă de autorităţile otomane de la acea vreme.
Astfel, revoluţia cărţii tipărite s-a decalat în unele zone din estul continentului cu aproape 100 de ani. Primele tipografii au apărut în centrele principale ale ortodoxiei, respectiv Belgrad (1548) şi Moscova (1558).
Prima tipografie modernă din Țările Române a început să funcționeze în 1508. La inițiativa voievodului Radu cel Mare, călugărul Macarie de la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște, care învățase meșteșugul la Veneția, a început să tipărească mai multe cărți bisericești în limba slavonă. Prima dintre acestea a fost un Liturghier.
În perioada următoare au apărut mai multe tipografii în București. Presa rotativă a lui Marinoni și-a făcut apariția abia în 1843, iar tiparul ofset, în 1903.