Civilizația Mayașă - 20 De Lucruri Mai Puțin știute Despre Civilizația Mayașă

Vechea civilizație mayașă rămâne și acum una plină de mistere neelucidate. Oamenii de știință încă înceacă să dezlege secretele acestei culturi precum piramidele, sacrificiile umane sau legăturile cu astrele cerești.

20 de curiozități despre civilizația Maya

1. Cea mai veche fază a civilizației mayașe se crede că a început undeva între anii 3000 și 2000 î.Hr., o perioadă în care societățile antice din Egipt, China, India, Mesopotamia şi Asiria erau în plină ascensiune. Arheologii au stabilit mai multe perioade ale civilizației Maya: pre-clasică – între anii 2.000 și 3000 î.Hr., clasică – între anii 300 î.Hr. și 900 d.Hr. și post-clasică – între 900-1520 d.Hr..

2. Spre deosebire de alte populaţii indigene, mayaşii s-au concentrat pe un teritoriu bine determinat care se întindea pe ceea ce în prezent este peninsula Yucatan şi Guatemala.

3. Despre mayași se știe că își construiau orașe impresionante din piatră pe baza unor centre ceremoniale și mari piramide. Ei sunt considerați inventatorii astrologiei și ai matematicii.

4. Uneori, mayaşii voiau să „consolideze” trăsăturile fizice ale propriilor copii. Mamele apăsau pe fruntea lor astfel încât aceasta să devină mai plată, mai ales cei din clasa superioară

Recomandări

Masacrarea Parcului IOR. Cum luptă o comunitate să salveze 12 hectare de spațiu verde pierdute de primărie: „N-avem destule betoane?”

5. Medicina vechilor mayaşi a fost una destul de avansată. Era un fel de amestec de spirit, corp, religie, ritualuri şi ştiinţă. Această meserie era practicată doar de cei care primeau o educaţie aleasă.

6. Mayașii coseau rănile semenilor folosind păr uman, plombau dinţii cu pirită de fier şi făceau proteze din jad şi din turcoaz.

7. Foloseau analgezice luate din mediul natural la ritualuri religioase, pe post de droguri halucinogene, şi în medicină, pe post de anastezice. Plante precum Peyota sau zorele, unele ciuperci, tutunul şi altele erau folosite pentru a fabrica substanţe alcoolice.

8. Mayașii atârnau în faţa copiilor obiecte pe care le legănau până când ochii acestora se încrucişau, ceea ce reprezenta o trăsătură a nobililor.

Descoperă și care au fost cele mai mari imperii din istorie

9. Toţi copiii erau botezați în funcţie de ziua în care aceștia se nășteau.

10. Asemenea aztecilor, mayaşii au practicat un sport denumit „Mesoamerican Ballgame”. Mingile erau făcute din cauciuc şi cântăreau fiecare circa 4 kg. Se spunea la acea vreme că acestea erau de fapt capete de om. Mingea nu trebuia să fie lăsată să atingă pământul.

11. Saunele şi băile de sudoare – „zumpul-ché” le numeau mayaşiia – au jucat un rol imens în cultura mayașă. Similar cu saunele moderne, acestea aveau pereţi din piatră şi acoperiș, care avea o mică deschizătură. Apa se turna pe rocile fierbinţi din cameră creând astfel aburi.

Recomandări

Cum au ajuns rasismul și sexismul scuze pentru ca statul român să nu mai aplice legea în cazuri de violență sexuală asupra fetelor

12. În multe părţi rurale ale Mexicului şi Guatemalei cultura şi limba mayașe sunt prezente şi astăzi. Unii lingviști cred că termenul „rechin” își are originea în limba mayașă. Se estimează că aproximativ șapte milioane de mayaşi trăiesc în peninsula Yucatan și împrejurimi.

13. Oraşul-insulă Tayasal este considerat ultimul regat mayaș independent. Acesta a existat până în anul 1696, iar în cele din urmă a fost cucerit de spanioli. Existenţa vechilor mayași autentici a fost eradicată în mod misterios, însă nimeni nu ştie exact de ce. Au existat mai multe teorii, iar una dintre acestea spune că spaniolii au adus cu ei un virus care a omorât mii de mayaşii.

14. Celebrele ruine şi piramide pe care le vedeţi în poze pe internet sunt mai mult ca sigur cele din Chichen Itza, unul dintre cele mai mari oraşe din civilizația mayașă.

15. Renumitul pigment turcoaz al mayaşilor, denumit „albastru Maya” sau „azul maya” în limba spaniolă, a fost văzut în mai multe locaţii arhitecturale ale vechii civilizaţii, inclusiv în situl arheologic Cacaxtla de la Batalla. Această nuanță de albastru-turcoaz este unică și se spune că rețeta este și în prezent necunoscută.

16. La fel ca aztecii, mayaşii nu foloseau fierul şi nici oţelul pentru fabricarea armelor. Acestea erau realizate din obsidan sau dintr-o altă rocă vulcanică.

Recomandări

Un film de neratat: Copiii s-au filmat pentru mamele plecate la muncă în Vest. „Femeile dispăreau de pe strada noastră”

17. Contrar credinţei populare, mayaşii au avut nu doar un calendar, ci mai multe, însă nici unul dintre acestea nu a prezis în vreun fel că sfârşitul lumii va veni la 21.12.2012. Ei aveau trei calendare care lucrau în cicluri. Unul dintre acestea, Haab, are un ciclu de 365 de zile la fel ca şi calendarul gregorian modern. Ciclul Calendarului de Lungă Durată era de aproximativ 2.880.000 de zile şi se preconiz că va fi resetat în 2012. Așa au apărut numeroasele profeţii apocaliptice.

18. Prizonierii și sclavii mayașilor erau „pregătiţi” pentru a fi sacrificaţi. Ei erau vopsiţi în albastru şi apoi torturaţi după care erau conduşi până în vârful unei piramide unde fie erau omorâți cu săgeţi fie li se smulgea inima din piept de către un preot al templului. Uneori, preoţii asistenţi jupuiau victima, iar preotul principal îmbrăca pielea şi efectua un dans ritual.

19. Mayașii au practicat şi au promovat sacrificarea cu sânge pentru zeii lor, în special a bebelușilor. Jertfele acestora aveau loc de regulă la prima apariţie a planetei Venus ori pur şi simplu pentru a potoli setea soarelui. Mayașii erau convinși că aceste sacrificarea sufletului pur al unui copil le aducea prosperitate şi îi ajuta să evite problemele.

20. Civilizația mayașă a avut printre cele mai avansate sisteme de scriere dintre civilizaţiile antice. Ca şi egiptenii, limba mayașă scrisă era compusă din hieroglife. Ei erau capabili să scrie propoziţii complete şi să redea povestiri. Pentru a scrie ei foloseau peniţe făcute din pene de curcan. Multe dintre scrierele mayașilor s-au pierdut în timpul cuceririi spaniole. Unele au fost recuperate și traduse în secolele XIX și XX.