„Copilul meu e emo!”

► Și tu ai fost ca el

Amintește-ți că și pentru tine, în adolescență, părerea prietenilor era mai importantă decât cea a părinților, iar aceștia din urmă nu erau tot timpul de acord cu alegerile tale. Gândește-te la ce nu ai fi vrut ca ei să-ți spună atunci și nu repeta figura cu copiii tăi. Astfel, vor avea mai multă încredere în tine. „Fiind mai apropiați, vei putea afla ce îi motivează să aibă astfel de convingeri, care este nevoia psihologică din spatele comportamentului și apartenenței la acest gen de «trib modern»: nevoia de acceptare, de a ieși în evidență, teribilismul etc.”, te sfătuiește Cristina. Dacă i-ai câștigat încrederea, poți discuta cu el, să îi arăți că îi apreciezi curajul de a fi diferit, dar și să îl ajuți să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă.

CÂND TREBUIE SĂ INTERVII

Dacă pare a fi doar o etapă, vezi că nu există derapaje (cum ar fi drogurile, relațiile sexuale promiscue etc.) și simți că poți avea încredere în el, lasă-l în pace să se manifeste cum crede el de cuviință. Singur va decide pe viitor dacă vrea să renunțe la acest tip de comportament, atunci când nu o să i se mai potrivească. În caz că lucrurile au degenerat deja și ai pierdut comunicarea cu adolescentul, poți apela la consilierii școlari, la profesori sau la un terapeut. Dacă vezi că anturajul îl trage în jos și ai motive întemeiate, cere-le să-l lase în pace. În caz contrar și dacă vezi că problema e gravă, vei apela chiar la autorități.

Urmărește-ne pe Google News