De unde provine expresia „Cogito, ergo sum” și ce semnificație are
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Expresia latinească „Cogito, ergo sum” formulată de matematicianul și filosoful francez René Descartes reprezintă un punct de cotitură în dezvoltarea filosofiei moderne. Faptul că memoria culturală a păstrat această expresie în limba latină se explică prin faptul că, în secolul al XVII-lea, în perioada în care Descartes a trăit și și-a conceput operele, savanţii îşi scriau lucrările în această limbă de prestigiu din antichitate.
Cuprins:
Celebra formulare exprimă, într-o formă concentrată, caracterul antidogmatic și raționalist al filosofiei carteziene, proclamând totodată drept adevăr indubitabil, o dovadă a existenței, și anume gândirea. De asemenea, subliniază importanța gândirii și subiectivității individuale în procesul de cunoaștere și afirmă existența individuală într-un mod pe cât de profund, pe atât de convingător. În același timp, această formulare a avut un impact semnificativ în numeroase domenii, de la filosofie și logică, până la psihologie și literatură. „Cogito, ergo sum” rămâne o expresie reprezentativă, care încurajează reflecția asupra naturii conștiinței umane și a propriei existențe.
Cine a fost René Descartes, părintele filosofiei moderne
René Descartes, cunoscut și cu numele latin de Cartesius, s-a născut la 31 martie 1596, într-o familie cu trei copii din La Haye (azi Descartes), un mic orășel din centrul Franței, în regiunea Touraine. Părinții săi erau Joachim, un membru important în consiliul parlamentului provincial, și Jeanne (născută Brochard). Aceasta a murit în primii ani de viață ai lui René, ceea ce l-au determinat pe Joachim să-și trimită copiii să locuiască împreună cu bunica maternă. Aceștia aveau să rămână alături de bunica lor chiar și după ce tatăl lor s-a recăsătorit după câțiva ani.
Cu toate acestea, René le-a dat o educație aleasă copiilor săi. Pe René l-a trimis la vârsta de 8 ani la Colegiul Iezuit al lui Henri al IV-lea din La Flèche, care se afla la câțiva kilometri spre nord. Aici, René a studiat materii ca retorică, logică, matematică, muzică, astronomie, dar și metafizică, filosofie naturală și etică, care l-au ajutat să deprindă abilități pentru cariera de filosof.
Un profesor din școală l-a îndrumat să urmeze un curs de matematică aplicată și unul de logică pentru a putea înțelege mai bine natura existenței umane. Pe când avea doar 14 ani, el scria deja lucrări de matematică și de filosofie. Următorii patru ani i-a petrecut pentru a dobândi specializarea în Drept la Universitatea din Poitiers, unde a obținut diploma, la 22 de ani. De-a lungul vieții el a mai studiat latina și greaca.
În 1628, Descartes s-a mutat în Olanda, unde avea să trăiască două decenii. El nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut o fată, Francine, cu servitoarea pe care o avea în casa în care trăia. René Descartes s-a mutat, în 1649, la Stockholm, la cererea reginei Christina. Însă, din cauză că nu s-a adaptat la clima din Suedia, el s-a îmbolnăvit și a murit la 11 februarie 1650.
Cum a luat naștere expresia „Cogito, ergo sum”
Descartes a studiat și alte discipline, ca teologie și medicină, dar a renunțat repede la ele pentru a se dedica studiului naturii existenței umane. El căuta cunoașterea care nu putea fi găsită decât în sine, concept despre care avea să scrie mult mai târziu în lucrarea „Discurs asupra metodei motivației corecte și cautarea adevărului în științe”, publicată în 1637, scrie site-ul Historia.ro.
El avea să devină unul dintre cei mai renumiți filosofi și matematicieni din lume. Ideile sale erau foarte diferite comparativ cu cele ale curentului de la începutul secolului al VII-lea, care era bazat mai mult pe simțiri. Drept urmare, Descartes a fost supranumit părintele filosofiei moderne, nu atât datorită elementelor propriei filosofii, care nu erau cu totul noi, cât mai ales datorită abordării sale asupra acestora.
René Descartes credea în înlăturarea tuturor noțiunilor preconcepute și transmise din generație în generație. Practic, el spunea că trebuie să o iei de la capăt, punând cap la cap lucrurile certe, care, în viziunea sa, începeau cu propoziția „Eu exist”. Așa a ajuns să formuleze faimoasa expresie „Cogito, ergo sum”, adică „Gândesc, deci exist”. După moartea sa, savanții au pus accent pe diferite aspecte ale muncii lui Descartes. Studiile lui în filosofie au atras cel mai mult atenția în secolul al XX-lea, iar cercetările pe care le făcuse în fizica teoretică i-au făcut pe mulți cercetători să-l considere înainte de toate un matematician. Și asta pentru că Descartes a inventat geometria carteziană care includea algebra. În plus, prin prisma legilor sale ale refracției, Descartes a dezvoltat o înțelegere empirică a curcubeielor și a propus o abordare naturalistică a formării sistemului solar.
Ce reprezintă expresia „Cogito, ergo sum”
Expresia „Cogito, ergo sum” își are originea în limba latină și se traduce prin „Gândesc, deci exist”, fiind una dintre cele mai cunoscute expresii din filosofia modernă. Această expresie este, așa cum spuneam anterior, asociată cu filosoful și matematicianul francez René Descartes, unul dintre cei mai influenți filosfi din perioada Renașterii și a începutului epocii moderne.
René Descartes s-a făcut cunoscut prin contribuțiile sale majore în dezvoltarea raționalismului. Spre exemplu, în lucrarea sa din 1637 intitulată „Discurs asupra metodei”, Descartes explorează teme legate de cunoaștere și de existență. Într-o încercare de a găsi un fundament solid pentru noțiunea de cunoaștere, Descartes s-a angajat într-un proces de scepticism radical.
Astfel, aflat în căutarea unei certitudini incontestabile, filosoful francez a început să pună sub semnul întrebării tot ceea ce putea fi contestat. El punea la îndoială chiar și viabilitatea simțurilor și ale facultăților noastre cognitive individuale. În acest fel a ajuns la concluzia că el poate fi înșelat chiar de propriile simțuri, precum și de propriile sale gânduri. Cu toate acestea, exista un aspect incontestabil, și anume faptul că el însuși gândea. Astfel, René Descartes a ajuns să rostească celebra frază „Cogito, ergo sum” ca rezultat al meditațiilor sale filosofice.
În 1641, renumitul filosof a publicat lucrarea „Meditații despre filozofia primă”, în care sunt demonstrate existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului. Descartes a scris acest tratat în limba latină, aceasta conținând răspunsuri critice ale unor gânditori celebri, așa cum este cazul lui Thomas Hobbes și Pierre Gassenti, dar și replici pe care Descartes le-a dat acestora. În prima parte a Meditațiilor, Descartes s-a ocupat în mare măsură de stabilirea motivelor și modului în care orice ne asumăm ca fiind adevărat poate fi pus la îndoială. El afirmă că toate gândurile sale pot fi greșite, însă, din fericire, ajutorul este la îndemână. Iar acest ajutor vine sub forma a frazei sale „Cogito Ergo Sum”, la care avea să se refere sub forma „Cogito”.
Această expresie reflectă punctul culminant al procesului său de raționament și reprezintă o afirmație care face referite la existența sa personală într-un sens filosofic. Prin simplul fapt că era conștient de propriile sale gânduri, Descartes ajunsese la concluzia că trebuie să existe ca entitate care gândește. Astfel, el exprima ideea că gândirea este dovada clară a existenței sale.
Ce semnificație are expresia „Cogito, ergo sum”
Expresia care i-a fost atribuită lui René Descartes exprima, într-o formă concentrată, caracterul antidogmatic și raționalist al filosofiei carteziene. În același timp, această expresie proclama drept adevăr de netăgăduit o dovadă a existenței, și anume gândirea, cugetarea. Citatul complet în latină este următorul: „Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum; sum, ergo Deus est!”. Fraza se traduce prin „Mă îndoiesc, deci gândesc; gândesc, deci exist; exist, deci Dumnezeu există!”.
„Cogito, ergo sum” reprezintă un prim pas în demonstrarea posibilității de a realiza anumite cunoștințe. Potrivit Britannica, este singura afirmație care a supraviețuit testului îndoielii sale metodice. Afirmația este „indubitabilă”, așa cum a susținut Descartes în cea de-a doua dintre cele șase Meditații ale sale, deoarece, chiar dacă un demon atotputernic ar încerca să-l înșele și să creadă că el există atunci când nu există, ar trebui să existe pentru ca demonul să-l înșele. În consecință, de fiecare dată când gândește, el există. De asemenea, așa cum Descartes a susținut în răspunsurile adresate criticilor în a doua ediție a Meditațiilor (1642), afirmația „Eu exist” exprimă o intuiție imediată, nu concluzia unui raționament, iar în acest fel este indubitabil.
Ce mai trebuie să știm despre expresia „Cogito, ergo sum”
Semnificația expresiei lui René Descartes a avut un impact major nu doar în filosofia modernă, ci și în domeniile conexe. Astfel, în ceea ce privește fundamentul cunoașterii, prin formularea acestei fraze, filosoful francez subliniază că gândirea este o activitate indubitabilă și o bază solidă pentru orice altă formă de cunoaștere. Într-un fel, gândirea devine punctul de pornire al raționalității umane și fundamentul cunoașterii.
Mergând mai departe, expresia „Cogito, ergo sum” pune accentul pe subiectivitatea experienței individuale a lui Descartes. El își afirmă propria existență ca fiind o certitudine în cadrul experienței personale. Astfel, se evidențiază dualismul dintre lumea interioară a conștiinței și lumea exterioară a realității fizice. Mai mult decât atât, expresia pune bazele raționamentului și a logicii deductive. Descartes consideră că această frază servește drept axiomă pentru construirea unui sistem coerent de cunoaștere și de argumentare.
Ideea potrivit căreia gândirea individuală poate conduce la conștientizarea și afirmarea propriei existențe a avut un impact important în dezvoltarea gândirii existențialiste. Afirmându-și existența prin gândire, individul devine autonom și responsabil de propria sa existență. Nu în ultimul rând, fraza „Cogito, ergo sum” a avut un impact semnificativ asupra gândirii umane în general și a dezvoltării filosofiei în particular. Această expresie a devenit un simbol al gândirii raționale și a deschis noi direcții de cercetare filosofică și științifică.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
