Adaugă comentariuDilaver Ismail are 58 de ani, s-a născut şi a crescut în România, însă a simţit mereu că trebuie să ducă mai departe o veche moştenire de familie provenită de la străbunicul său, într-o mică fabrică situată pe şoseaua de centură a municipiului Galaţi, unde produce bragă.
Îi place să depene amintiri, este deschis la vorbă şi în timp ce îşi aşează pe cap un fes roşu turcesc, aşa cum îşi întâmpină uneori clienţii, povesteşte că nu s-a ocupat de la început de bragă. Şi asta pentru că a îmbrăţişat mai întâi profesia de inginer mecanic şi a lucrat o vreme la Şantierul Naval din Mangalia, unde a cunoscut-o şi pe cea care avea să-i devină soţie şi sprijin, pe Mariana, pentru ca apoi, având şi un copil, să se mute la Galaţi. A lucrat apoi o vreme la Şantierul Naval din Galaţi, dar având un puternic spirit întreprinzător Dilaver Ismail a decis să-şi deschidă mai întâi un depozit de materiale de construcţii.
„Fiind inginer, lucram la Şantierul Naval din Mangalia şi acolo m-am întâlnit cu soţia care era din Galaţi, este româncă. Ne-am căsătorit şi pe urmă, după ce am avut băieţelul, care nu mai este băieţel, are el o fetiţă acum, îl dădusem să aibă grijă de el bunicii de la Galaţi, am fost nevoiţi să venim şi noi pentru că deveneam străini pentru el. Când avea băieţelul cam doi ani, prin 1987, am venit în Galaţi. Până în 2001 am lucrat la Şantierul Naval din Galaţi, apoi am făcut firma de materiale de construcţii şi am plecat din șantier. Megea bine firma de materiale de construcţii, dar am renunţat însă pentru o moştenire de familie, producţia de bragă”, îşi aminteşte Dilaver Ismail.
„Nu aveam utilajele cu care să fac bragă, dar în 2013 s-a ivit ocazia”
Iar braga o face după o reţetă moştenită de la străbunicul său, un bragagiu cunoscut pe vremuri în zona Constanţei. Şi asta pentru că a simţit din tot sufletul că trebuia să ducă mai departe această tradiţie, ca un fel de datorie morală, iar cea care i-a dezvăluit reţeta păstrată secretă cu sfinţenie de la străbunicul său a fost chiar mama.
Astfel, împreună cu soţia sa, care este de profesie inginer frigotehnist, a început să facă fel de fel de teste pentru a reuşi să producă braga întocmai precum o făcea bunicul său. Iar când s-a convins că totul a ieşit aşa cum trebuie a ridicat fabrica în locul depozitului unde acum tronează un cazan mare de fierbere, alături de o maşină de îmbuteliere, în apropierea camerelor frigorifice.
Ştie acum în detaliu cele mai ascunse secrete ale preparării acestei băuturi, după o reţetă specială, pe care o ţine secretă la rândul său, însă spune că nu este deloc uşor pentru că această ocupaţie necesită multă răbdare, numai procesul de fierbere durând o zi întreagă, timp în care ingredientele din care se prepară braga trebuie amestecate periodic.
„Trebuia să ducă cineva această tradiţie mai departe. Noi suntem patru fraţi, doi băieţi şi două fete, iar mama mi-a dat mie reţeta; ceilalţi fraţi ai mei nu o ştiu. Ea mi-a explicat tehnologia pentru că eu nu l-am apucat pe bunicul mamei, ea nu a făcut niciodată, dar ştia cum se face. Noi suntem cetăţeni români, născuţi, crescuţi, bunici, străbunici aici, probabil de pe vremea când erau războaiele româno-turce, au mai rămas turci pe aici. Părinţii mei nu au făcut bragă. Străbunicul producea bragă, eu nu l-am prins, la Constanţa. Acum Constanţa nu are bragagiu de exemplu, eu venind aici. În Galaţi, a fost totuşi continuitate din acest punct de vedere”, afirmă el.
El adaugă că braga dulce se vinde ca atare, este ca mustul, cum se face cel din struguri, braga fermentată – sigur necesită fermentarea. E uşor fermentată, iar cei care vor să fie bine fermentată nu o ţin în frigider şi se face ca o şampanie, dar fără alcool; braga însă nu are fermentaţie alcoolică, deci nu are alcool.
„Nu aveam utilajele cu care să fac bragă, dar în 2013 s-a ivit o ocazie, m-am dus şi le-am achiziţionat şi am început să construim laboratorul de bragă, iar în 2014, pe 14 aprilie, i-am dat drumul”, afirmă, cu bucurie în glas, la amintirea acelei zile, Dilver Ismail.
„În Galaţi suntem singurii, cred că în toată zona, până la Slatina!”
Acum, se ocupă împreună cu soţia sa de fabrică, având şi doi angajaţi. Totuşi nu i-a fost prea uşor să ponească noua afacere pentru că în Galaţi mai exista la început un producător cunoscut de bragă, dar încet-încet Ismail Dilaver a reuşit să-şi formeze şi să-şi atragă clienţii pe care îi îmbie să facă degustări.
Astfel, rămâne o afacere riscantă dacă lumea nu te cunoaşte, afirmă Dilaver Ismail, mai ales că iarna nu prea se înghesuie lumea să cumpere bragă.
„Dacă oamenilor nu le oferi, ei nu cer, nu îţi cunosc produsul”
Ismail recunoaște că este o afacere riscantă, care merge bine numai pe perioada de vară, iar în timpul iernii bragagiii vechi stăteau acasă, închideau.
„Avem o reţetă specială, dar sunt câteva secrete pe care nu le putem dezvălui. În principal, braga se face din făină neagră, făină de porumb sau mălai, din aceste două elemente se face un amestec şi se fierbe o zi întreagă, de dimineaţa până seara. Foarte mulţi mi-au spus că au încercat să facă acasă, dar nu prea poţi pentru că dacă faci un astfel de amestec şi să îl fierbi o zi întreagă la aragaz acasă vă daţi seama că nu merge. Noi avem un cazan foarte mare în care fierbem, apoi urmează etapa de batere, adică tot ce a fiert se trece prin nişte filtre, se îndulceşte, se pune în sticle şi se dă la vânzare”, explică cu emfază bragagiul.
Nu se plânge de clienţi acum, mai ales că preţul unui litru de bragă cumpărat direct de la fabrica sa nu este unul mare.
„Avem însă câteva secrete. Sigur că dacă vă uitaţi pe internet este plin de reţete, dar reţeta profesională nu ţi-o dă nimeni pe internet. Poţi eventual să o vinzi cuiva ca să scoţi nişte bani. Eu am primit-o fără bani pentru că venea de la strămoşii mei, asta este, norocul meu”, spune, mulţumit, Dilaver Ismail.
Produs sută la sută natural
Îşi laudă însă cu mult drag braga pe care o produce şi spune că este foarte sănătoasă pentru organism, fiind sută la sută naturală.
„Când am început noi să producem braga mai era un producător în Galaţi, ca să zic aşa concurenţa, noi am apărut ca o concurenţă pentru ei, dar poate s-au speriat un pic şi în urmă cu doi ani s-au retras de pe piaţă…nu ştiu motivul, dar nu din cauza noastră. Noi nu ne-am dus la revânzătorii lor care vindeau bragă, noi nu am intrat peste piaţa lor, noi am încercat să ne facem propria noastră piaţă. Dacă ei nu mai sunt, cei care luau de la ei iau acum de la noi, ce putem să facem? Acum în Galaţi suntem singurii, cred că în toată zona, până la Slatina…Ar fi şi pe la Turnu Severin, nu mai ştiu, auzisem că s-ar fi retras de pe piaţă…”, mai spune el.
Dar în fabrică nu se produce doar bragă, ci şi socată, ghimbirată, suc de grapfruit sau suc de pini, toate băuturi naturale cu care nu ezită să-şi îmbie noii clienţi. Ştie însă că la un moment dat, odată cu trecerea timpului, nu se va mai putea ocupa de fabrică pentru a prepara bragă, dar este convins că într-o zi fiul său care are propria companie de IT la Bucureşti va duce mai departe tradiţia de a prepara bragă. Va găsi el o cale, chiar dacă nu va veni să lucreze propriu-zis în fabrică, este convins Dilaver Ismail.
„Noi am încercat să vindem şi iarna şi încet-încet trebuie să se înveţe oamenii. Sunt iubitori de bragă care vin la noi, nu sunt suficient de mulţi, dar sunt. Eu am plecat de la un principiu, dacă oamenilor nu le oferi, ei nu cer, nu îţi cunosc produsul. Chiar mă întrebau unii de ce facem şi iarna? Păi ca să vă oferim. Eu, când eram copil, de exemplu berea nu se comercializa pe timp de iarnă, doar în timpul sezonului cald; iarna oamenii luau vin, ţuică şi altele de acest fel. Cum berea a început să se ofere şi iarna, iată că se consumă în tot timpul anului. Pe acelaşi principiu mergem şi noi, iar în câţiva ani probabil că vor consuma oamenii în mod frecvent, deja avem consumatori de bragă fideli”, mai spune, fericit, Dilaver Ismail.
Lucru care îl face, alături de soţie, să continue să prepare bragă în oraşul de la malul Dunării.