REPORTAJ/Ismail prepară bragă după vechea reţetă moştenită de la străbunicul său turc: „Cineva trebuia să ducă tradiţia mai departe”/VIDEO

Dilaver Ismail are 58 de ani, s-a născut şi a crescut în România, însă a simţit mereu că trebuie să ducă mai departe o veche moştenire de familie provenită de la străbunicul său, într-o mică fabrică situată pe şoseaua de centură a municipiului Galaţi, unde produce bragă.

Îi place să depene amintiri, este deschis la vorbă şi în timp ce îşi aşează pe cap un fes roşu turcesc, aşa cum îşi întâmpină uneori clienţii, povesteşte că nu s-a ocupat de la început de bragă. Şi asta pentru că a îmbrăţişat mai întâi profesia de inginer mecanic şi a lucrat o vreme la Şantierul Naval din Mangalia, unde a cunoscut-o şi pe cea care avea să-i devină soţie şi sprijin, pe Mariana, pentru ca apoi, având şi un copil, să se mute la Galaţi. A lucrat apoi o vreme la Şantierul Naval din Galaţi, dar având un puternic spirit întreprinzător Dilaver Ismail a decis să-şi deschidă mai întâi un depozit de materiale de construcţii.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

„Fiind inginer, lucram la Şantierul Naval din Mangalia şi acolo m-am întâlnit cu soţia care era din Galaţi, este româncă. Ne-am căsătorit şi pe urmă, după ce am avut băieţelul, care nu mai este băieţel, are el o fetiţă acum, îl dădusem să aibă grijă de el bunicii de la Galaţi, am fost nevoiţi să venim şi noi pentru că deveneam străini pentru el. Când avea băieţelul cam doi ani, prin 1987, am venit în Galaţi. Până în 2001 am lucrat la Şantierul Naval din Galaţi, apoi am făcut firma de materiale de construcţii şi am plecat din șantier. Megea bine firma de materiale de construcţii, dar am renunţat însă pentru o moştenire de familie, producţia de bragă”, îşi aminteşte Dilaver Ismail.

„Nu aveam utilajele cu care să fac bragă, dar în 2013 s-a ivit ocazia”

Iar braga o face după o reţetă moştenită de la străbunicul său, un bragagiu cunoscut pe vremuri în zona Constanţei. Şi asta pentru că a simţit din tot sufletul că trebuia să ducă mai departe această tradiţie, ca un fel de datorie morală, iar cea care i-a dezvăluit reţeta păstrată secretă cu sfinţenie de la străbunicul său a fost chiar mama.

„Trebuia să ducă cineva această tradiţie mai departe. Noi suntem patru fraţi, doi băieţi şi două fete, iar mama mi-a dat mie reţeta; ceilalţi fraţi ai mei nu o ştiu. Ea mi-a explicat tehnologia pentru că eu nu l-am apucat pe bunicul mamei, ea nu a făcut niciodată, dar ştia cum se face. Noi suntem cetăţeni români, născuţi, crescuţi, bunici, străbunici aici, probabil de pe vremea când erau războaiele româno-turce, au mai rămas turci pe aici. Părinţii mei nu au făcut bragă. Străbunicul producea bragă, eu nu l-am prins, la Constanţa. Acum Constanţa nu are bragagiu de exemplu, eu venind aici. În Galaţi, a fost totuşi continuitate din acest punct de vedere”, afirmă el.

Astfel, împreună cu soţia sa, care este de profesie inginer frigotehnist, a început să facă fel de fel de teste pentru a reuşi să producă braga întocmai precum o făcea bunicul său. Iar când s-a convins că totul a ieşit aşa cum trebuie a ridicat fabrica în locul depozitului unde acum tronează un cazan mare de fierbere, alături de o maşină de îmbuteliere, în apropierea camerelor frigorifice.

„Nu aveam utilajele cu care să fac bragă, dar în 2013 s-a ivit o ocazie, m-am dus şi le-am achiziţionat şi am început să construim laboratorul de bragă, iar în 2014, pe 14 aprilie, i-am dat drumul”, afirmă, cu bucurie în glas, la amintirea acelei zile, Dilver Ismail.

Ştie acum în detaliu cele mai ascunse secrete ale preparării acestei băuturi, după o reţetă specială, pe care o ţine secretă la rândul său, însă spune că nu este deloc uşor pentru că această ocupaţie necesită multă răbdare, numai procesul de fierbere durând o zi întreagă, timp în care ingredientele din care se prepară braga trebuie amestecate periodic.

„Avem o reţetă specială, dar sunt câteva secrete pe care nu le putem dezvălui. În principal, braga se face din făină neagră, făină de porumb sau mălai, din aceste două elemente se face un amestec şi se fierbe o zi întreagă, de dimineaţa până seara. Foarte mulţi mi-au spus că au încercat să facă acasă, dar nu prea poţi pentru că dacă faci un astfel de amestec şi să îl fierbi o zi întreagă la aragaz acasă vă daţi seama că nu merge. Noi avem un cazan foarte mare în care fierbem, apoi urmează etapa de batere, adică tot ce a fiert se trece prin nişte filtre, se îndulceşte, se pune în sticle şi se dă la vânzare”, explică cu emfază bragagiul.

El adaugă că braga dulce se vinde ca atare, este ca mustul, cum se face cel din struguri, braga fermentată – sigur necesită fermentarea. E uşor fermentată, iar cei care vor să fie bine fermentată nu o ţin în frigider şi se face ca o şampanie, dar fără alcool; braga însă nu are fermentaţie alcoolică, deci nu are alcool.