Adaugă comentariuCuprins:
Ce înseamnă expresia „Divide et impera”?
Expresia devenită celebră reprezintă o combinație atât de tactici militare, cât și de tactici politice și economice, cu scopul de a aduce victorii și de a menține puterea.
Cum este posibil acest lucru? Ei bine, dacă este folosită efectiv, ea permite celor puternici să divizeze grupurile mai mari și mai puternice în entități mai mici. Astfel, luate separat, acestea nu mai au atât de multă putere comparativ cu grupul care își impune voința.
În același timp, această strategie împiedică aceste grupuri mici și mai puțin puternice să se unească și să formeze o populație mai numeroasă și mai puternică.
Acest „adagiu latin” a fost folosit ca principiu de guvernare cu mult timp înainte, pe vremea când popoarele expansioniste subjugau societățile mai mici.
- Care este originea expresiei „Veni, vidi, vici”
Cine a spus „Divide et impera”?
Expresia a fost folosită pentru prima dată de regele Filip al II-lea al Macedoniei (382-336 î.Hr.), care descria în acest fel politica pe care el o ducea împotriva oraşelor-state greceşti.
Maxima „Divide et impera” a fost folosită și de împăratul Iulius Cezar, care a împărțit Roma și „toată Galia” însăși, și nimeni nu l-a contrazis vreodată. Mult mai târziu, expresia a fost rostită și de Napoleon Bonaparte.
Regula „dezbină și stăpânește” se regăsește și în tratatul lui Niccolo Machiavelli, intitulat „Despre arta războiului” (1521). Filosoful renascentist italian identifică în lucrarea sa o aplicație similară strategiei militare. El spune în Cartea a VI-a că „un adevărat suveran ar trebui să se străduiască să dizolve cu orice preț forțele inamicului”.
Totodată, Machiavelli recomandă ca actul prin care cuceritorul dezbină și cucerește să fie realizat fie prin a-l face suspicios pe rivalul său în fața supușilor care aveau încredere în el, fie prin a-l determina să-și separe forțele și, astfel, să devină mai slab.
Exemple istorice de aplicare a strategiei „Divide et impera”
Strategia „dezbină și cucerește” a fost aplicată cu succes de Imperiul Roman și de Imperiul Britanic, care au stârnit popoarele mai mici unele împotriva celorlalte pentru ca apoi să le poată controla cu ușurință.
Conceptul a fost mai evident în perioda în care India a fost parte a Imperiului Britanic. Englezii au folosit această strategie pentru a obține control total atât asupra teritoriului, cât și asupra resurselor vaste ale Indiei.
Ei au reușit asta prin menținerea populației divizate de-a lungul liniilor de demarcație date de religii, de limbile vorbite, caste și altele, etc. Folosind „divide et impera”, britanicii au reușit să fie nu numai efectivi, dar și eficienți.
Elocventă este și strategia de divizare și de cucerire utilizată de statele colonialiste din Africa. Astfel, Rwanda și Burundi au fost colonii germană, respectiv belgiană.
Nemții au aplicat această strategie prin plasarea membrilor minorității tutsi, care era deja dominantă, în poziții de putere.
Când Belgia a preluat puterea în 1916, grupurile tutsi și hutu au fost rearanjate în funcție de rasă, nicidecum în funcție de ocupație. Divizarea socio-economică dintre tutsi și hutu a continuat și după independență, fiind un factor determinant în genocidul din Rwanda.
În Europa, în anul 168 î.Hr., romanii intrau în Macedonia dinspre sud și îl învingeau pe regele Perseus în bătălia de la Pydn. Drept urmare, Macedonia era divizată în patru republici, care au fost restricționate în ceea ce privște relațiile dintre ele și alte state elene.