Gladiatorii din Roma Antică – 15 lucruri neștiute despre războinicii romani

Este cunoscut faptul că unii împărați sponsorizau astfel de confruntări sângeroase, iar cel mai cunoscut dintre aceștia a fost Gaius Iulius Caesar Augustus, primul împărat al Romei Antice.

Luptele între războinicii romani care se luptau în arenă pe viață și pe moarte doar pentru distracția maselor au mai fost menționate de unii istorici și în timpul domniilor lui Nero, Domițian și Traian.

În cele ce urmează îți vom spune câteva dintre cele mai interesante lucruri despre gladiatorii din Roma Antică.

15 curiozități despre gladiatorii din Roma Antică

1. Primele lupte cu gladiatori au avut loc în anul 264 î.Hr. Atunci, cei doi fii ai unui nobil pe nume Brutus au organizat o luptă în memoria tatălui lor decedat, ca parte a unui ritual de înmormântare, denumit Munera. Oamenii credeau că astfel de manifestări păstrau vie amintirea unei persoane dragi care murea.
2. În spectacolele originale Munera se luptau sclavi, care erau vânduți de proprietarii lor în unele dintre cele mai mari piețe de sclavi din Roma. Și femeile erau vândute ca sclave și ajungeau, astfel, să lupte ca gladiatoare.
3. Înainte de a intra pentru prima dată în arenă, gladiatorii depuneau un jurământ, care suna așa: „Uri, vinciri, verberari, ferroque necari”, care se traduce prin „Sunt gata să trec prin foc, prin captivitate, prin luptă și prin moartea de sabie”.
4. Marea masă a gladiatorilor era formată din criminali sau prizonieri de război, care fuseseră capturați în timpul campaniilor militare ale Republicii sau ale Imperiului Roman.
5. Datorită popularității acestor evenimente au fost create aproximativ 180 de amfiteatre din lemn și nisip, denumite Colosseum, unde erau organizate luptele. Bătăliile munera au lăsat locul în cele din urmă jocurilor cu gladiatori.
6. Odată cu trecerea anilor a apărut o nouă clasă de gladiatori, care se numeau Hoplomachi. Aceștia aveau abilități de luptă distincte, purtau armuri de oțel și luptau cu o sabie de mici dimensiuni denumită gladius.
7. Luptele cu gladiatori se organizau de obicei după cele cu animale exotice, care erau populare în rândul romanilor. Deoarece acestea erau foarte scumpe, ele aparțineau de obicei împăratului, iar bătăliile dintre ele erau organizate doar cu ocazii speciale.
8. Unii gladiatori se numeau bestiari și erau specializați în antrenarea și lupta cu animalele. Acestea erau vânate și ucise în mai multe moduri de către gladiatorii denumiți venatores. Totodată, patrupedele erau folosite pentru uciderea creștinilor în fața zecilor de mii de spectatori.
9. În timpul unui astfel de spectacol, prilejuit de inaugurarea celebrului Colosseum au fost ucise peste 9.000 de animale exotice, între care tigri, lei, hiene și elefanți.
10. Unii împărați romani precum Caligula, Commodus sau Hadrian erau fascinați de luptele gladiatori încât intrau și luptau ei înșiși în arene. El a luptat de nu mai puțin de 735 de ori îmbrăcat ca Hercule, cu măciuca și pielea de leu, și ucidea sclavi și animale pentru simplu amuzament, al lui și al spectatorilor. În filmul „Gladiatorul” (2000) este o scenă în care Commodus coboară în arenă și luptă împotriva unui gladiator.
11. La începuturile Imperiului Roman exista o regulă prin care un gladiator care pierdea o luptă și era grav rănit era lăsat să sângereze până la moarte în arenă. Cu toate acestea, se întâmpla destul de rar ca un gladiator să moară în arenă, 9 din 10 războinici supraviețuind primei lor lupte.
12. Gladiatorii se luptau de regulă unu-la-unu, însă dacă personaje importante ale acelor vremuri solicitau, se organizau lupte cu mai mulți gladiatori care luptau împreună (catervarii) sau gladiatori chiar şi din afara trupei stabilite (postulacii).
13. Împăratul Domițian ordona lupte nocturne între femei-gladiator, însă Septimius Severus a emis un edict în anul 200 d.Hr. prin care a interzis femeilor să mai intre în arenă.
14. Cel mai mare spectacol cu gladiatori, la care au luat parte 5.000 de perechi de războinici, a avut loc în timpul Împăratului Traian, în anul 107 d.Hr., și a fost organizat pentru a celebra victoria repurtată împotriva dacilor.
15. Competiţiile cu gladiatori au fost interzise de Împăratul Constantin în anul 325 d.Hr., însă au continuat totuși până pe la mijlocul secolului al V-lea. Cel care a pus capăt definitiv acestor lupte a fost Împăratul Honorius. Ultima competiţie din Roma Antică datează din 1 ianuarie 404.

Urmărește-ne pe Google News